Se afișează postările cu eticheta Tintea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tintea. Afișați toate postările

marți, 25 septembrie 2012

Repartiția - un hatâr făcut băicoienilor

În 1985, m-am prezentat, conform repartiției guvernamentale, la Băicoi - Ţintea, pentru a prelua postul de profesor de matematică la școală generală de acolo. Băicoi era localitatea cea mai apropiată de Sinaia din lista posturilor scoase la repartiție în anul acela. Băicoi... Ţintea - mă gândeam. Ce-o mai fi și asta? Un sat, cu oameni înapoiați, cu vreo școală dărăpănată, unde lumea nu a auzit nici de Segovia, nici de Ken Kesey, unde nu găsești nici bere străină, nici țigări...


duminică, 1 mai 2011

Dacie in flacari

Dupa vreo doi ani, am aflat ca Fanel, tipul cu lectura, a murit. Da, a murit. Nu imi venea sa cred. Facuse un mic accident de automobil, in sensul ca intr-o intersectie, unde astepta la semafor, Dacia lui luase foc de la instalatia electrica. Fanel suferise niste arsuri minore, ajunsese la spital, iar acolo, nu stiu nici pana azi ce s-a intamplat, dar a murit. A lasat in urma un baiat si o fata, ambii de varsta scolara.
Cu ocazia aia am aflat ca Fanel era din Baicoi. Asa ca a fost dus si inmormantat acolo. Procesiune ca aceea la o inmormantare nu mai vazusem. Bocitoare, cortegiu kilometric, incredibil. Exact cand treceam prin fata scolii din Tintea, unde predam, mi-a venit randul sa fiu unul dintre cei patru care purtau sicriul pe umeri. M-am intrebat de ce fac asa ceva, dar nu am stiut sa raspund. Poate pentru intrebarea aia: "ce pot eu sa fac altceva cu tine?", care, intr-un fel, a contribuit si ea la intelegerea a ceea ce sunt, de fapt, eu insumi.



După mine!