Schimbarea bucşelor cu recomandare

În vremea în care aveam Dacia, toată ziua bună ziua trebuia să schimb piese la ea. Piesele se găseau pe la diverși indivizi cu relațiila magazinele de profil, care țineau marfa sub tejghea și o dădeaula suprapret, ori direct la fabrică, la Pitești. De multe ori, însă, foloseam piese făcute prin MEFIN Sinaia - bielete și alte minuni, care se produceau acolo, în atelierele statului, la cerere: vorbeai cu un maistru, îi spuneai ce vrei și în câteva zile aveai piesa. O nebunie, ce mai. Azi umblu cu mașini serioase, la care piesele nu se strică așa, cu una cu două. Totuși, pentru că nimic nu-i veșnic, nici măcar Volkswagen nu poate face mașini cu piese veșnice, lucru pe care l-am descoperit recent. Auzeam un zgomot enervant pe partea stângă și mă gândeam că s-a dus naibii vreun arc ori cine știe ce chestie groaznică. Așa că am profitat de săptămâna în care am mers la Timișoara și am rezolvat problema. Să vă povestesc cum.

Cu Basescu la supermarket

Basescu s-a dus sa faca niste cumparaturi. Presa - dupa el. In timp ce transfera plasele in portbagajul Daciei prezidentiale, Basescu a raspuns la intrebari. Televiziunile au dat la stiri raspunsurile astea. OK, pana aici toate sunt in regula.

Eu, ca de obicei, ma uit la stiri pe B1TV, nu la cloaca pestilentiala Antena 3 (evident, cei care se uita la Badea, Gadea si celelalte lighioane, zic ca nu se uita ca cloaca pestilentiala B1TV). Dar nu asta conteaza in ceea ce vreau sa spun. B1TV, ca orice post cu teama de CNA, cand a difuzat interviul, a avut grija ca nimeni sa nu pronunte numele supermarketului la care a facut shopping Basescu. 

Dar iata ce imagine au difuzat in acest timp (la diferite ore), cei de la B1TV:

Autostop

Aş putea scrie o carte despre toate întâmplările prin care am trecut pe vremea când făceam autostopul. Cred că am parcurs mii de kilometri cu „ia-mă nene” atât în vremea adevăratului dictator, cât şi după 1989. Când şi când, îmi vin în minte anumite episoade, unele de-a dreptul incredibile. O să le spun eu încet încet pe toate, cu condiţia să nu mă părăsească memoria.

Dacie in flacari

Dupa vreo doi ani, am aflat ca Fanel, tipul cu lectura, a murit. Da, a murit. Nu imi venea sa cred. Facuse un mic accident de automobil, in sensul ca intr-o intersectie, unde astepta la semafor, Dacia lui luase foc de la instalatia electrica. Fanel suferise niste arsuri minore, ajunsese la spital, iar acolo, nu stiu nici pana azi ce s-a intamplat, dar a murit. A lasat in urma un baiat si o fata, ambii de varsta scolara.

Cu ocazia aia am aflat ca Fanel era din Baicoi. Asa ca a fost dus si inmormantat acolo. Procesiune ca aceea la o inmormantare nu mai vazusem. Bocitoare, cortegiu kilometric, incredibil. Exact cand treceam prin fata scolii din Tintea, unde predam, mi-a venit randul sa fiu unul dintre cei patru care purtau sicriul pe umeri. M-am intrebat de ce fac asa ceva, dar nu am stiut sa raspund. Poate pentru intrebarea aia: "ce pot eu sa fac altceva cu tine?", care, intr-un fel, a contribuit si ea la intelegerea a ceea ce sunt, de fapt, eu insumi.