Solaris

Azi, cand se implinesc 7 ani de la moartea lui Stanislaw Lem, mi-am adus aminte de un lucru interesant si curios totodata, care s-a petrecut constant de cand am auzit prima data de Solaris - romanul de capatai al marelui sefist. E vorba de faptul ca n-am reusit, oricat m-am straduit, sa vad filmul pe care l-a facut  Tarkovski dupa acest roman. 

Imagine din film

Repartiția - un hatâr făcut băicoienilor

În 1985, m-am prezentat, conform repartiției guvernamentale, la Băicoi - Ţintea, pentru a prelua postul de profesor de matematică la școală generală de acolo. Băicoi era localitatea cea mai apropiată de Sinaia din lista posturilor scoase la repartiție în anul acela. Băicoi... Ţintea - mă gândeam. Ce-o mai fi și asta? Un sat, cu oameni înapoiați, cu vreo școală dărăpănată, unde lumea nu a auzit nici de Segovia, nici de Ken Kesey, unde nu găsești nici bere străină, nici țigări...

Marele castig al referendumului din 29

In vremea studentiei mele bucurestene, una dintre putinele distractii care ne erau permise era mersul la Cinemateca. In vreme ce pe ecranele cinematografelor rulau filme cu impact ideologic socialist, la Cinemateca puteam vedea capodopere ale unor regizori estici neinregimentati, chiar disidenti, cum ar fi Tarkovski ori Wajda, plus filme excelente din cinematografia europeana si americana. Asa se face ca am putut vedea acolo, la un moment dat, filmul Colina (The Hill) al lui Sidney Lumet, cu Sean Connery in rolul celui care se lupta cu sistemul. Pe scurt, e vorba despre o colonie penitenciara din inima Africii, unde sunt trimisi cei care au incalcat diverse legi si regulamente pe timp de razboi.

Cum mi-a devenit Michael Douglas antipatic

La 25.09.1944, s-a născut Michael Douglas, un tip care mi-a fost antipatic de la primul film în care l-am văzut.
Imediat după revoluţie, mi-am luat un video din ăla cu casete cât cărămizile şi m-am pus pe filme. Invitam prietenii şi ne uitam împreună. Până atunci, sincer să fiu, nu-mi dorisem să văd din creaţia occidentală altceva decât un film porno. L-am văzut, l-am revăzut, dar apoi am descoperit că există un ocean de filme, dintre care unele chiar bune, cu actori chiar meseriaşi, despre care nu auzisem niciodată. Universul meu de cinefil se limita la câţiva mari regizori: Tarkovsky, Wajda, Antonioni, Fellini, Polanski, Kurosawa şi încă vreo doi.