Marele castig al referendumului din 29

In vremea studentiei mele bucurestene, una dintre putinele distractii care ne erau permise era mersul la Cinemateca. In vreme ce pe ecranele cinematografelor rulau filme cu impact ideologic socialist, la Cinemateca puteam vedea capodopere ale unor regizori estici neinregimentati, chiar disidenti, cum ar fi Tarkovski ori Wajda, plus filme excelente din cinematografia europeana si americana. Asa se face ca am putut vedea acolo, la un moment dat, filmul Colina (The Hill) al lui Sidney Lumet, cu Sean Connery in rolul celui care se lupta cu sistemul. Pe scurt, e vorba despre o colonie penitenciara din inima Africii, unde sunt trimisi cei care au incalcat diverse legi si regulamente pe timp de razboi.

Sindromul criticului

Constat că sufăr de sindromul criticului. Asta înseamnă că nu mă mai pot uita la un film fără a avea permanent senzația că lângă actori sunt toți cei care produc filmul, numai că ei nu se văd pe ecran. Înainte eram atât de prins de acțiune, încât parcă mă transpuneam în pielea personajelor, parcă eram eu însumi acolo. Acum, mi-e clar că totul e joc, fals, regizat etc. Sentimentul este amplificat de prezența acelorași actori în mai multe filme. Cum să-l văd eu pe Sean Connery, de exemplu, și în Colina și în Numele Trandafirului, fără să îmi vină rapid gândul că nimic nu e adevărat din ce văd? Ar trebui ca fiecare actor să joace într-un singur film și apoi să se apuce de altceva. Cam așa a vrut să facă Zeffirelli cu filmul lui Jesus of Nazareth: i-a cerut lui Robert Powell să nu mai joace în niciun alt film. Dacă i-ar fi dat și bani, poate că ar fi izbutit, așa însă omul a mai făcut vreo 10-15 roluri în diverse filme.

Refuzul colinei

Unul dintre filmele mele preferate este Colina lui Sidney Lumet. E vorba despre un lagăr disciplinar al armatei britanice, situat în Libia, unde sunt duşi cei care trebuie re-educaţi. Prizonierii sunt puşi să urce de nenumărate ori la rând, sub soarele deşertului, complet echipaţi şi cu ranițele în spinare, o colină artificială. Fiecare se prăbuşeşte, la un moment dat, epuizat. Unii rezistă mai mult, alţii mai puţin. Dar nimeni nu scapă de momentul prăbuşirii.