Constat că sufăr de sindromul criticului. Asta înseamnă că nu mă mai pot uita la un film fără a avea permanent senzația că lângă actori sunt toți cei care produc filmul, numai că ei nu se văd pe ecran. Înainte eram atât de prins de acțiune, încât parcă mă transpuneam în pielea personajelor, parcă eram eu însumi acolo. Acum, mi-e clar că totul e joc, fals, regizat etc. Sentimentul este amplificat de prezența acelorași actori în mai multe filme. Cum să-l văd eu pe Sean Connery, de exemplu, și în Colina și în Numele Trandafirului, fără să îmi vină rapid gândul că nimic nu e adevărat din ce văd? Ar trebui ca fiecare actor să joace într-un singur film și apoi să se apuce de altceva. Cam așa a vrut să facă Zeffirelli cu filmul lui Jesus of Nazareth: i-a cerut lui Robert Powell să nu mai joace în niciun alt film. Dacă i-ar fi dat și bani, poate că ar fi izbutit, așa însă omul a mai făcut vreo 10-15 roluri în diverse filme.
Un blog pentru linistea adultilor
vineri, 26 august 2011
Sindromul criticului
Etichete:
colina,
Numele trandafirului,
Sean Connery,
sindromul criticului,
Zeffirelli
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna seara! sunt in cautare de povestiri la persoana 1 chiar pentru admiterea la actorie si mi-a sarit in ochi blogul dumneavoastra.oare m-ati putea ajuta cu cateva titluri? pe internet gasesc foarte greu,ori nu stiu eu cum sa caut,dar incep sa intru in panica:))
RăspundețiȘtergereBună seara! Nu cred că am înțeles exact despre ce titluri e vorba.
RăspundețiȘtergereMa refer la povestiri la persoana intai,nu prea stiu decat foarte putine si as avea nevoie de cateva idei
ȘtergereAh, deci titluri de povestiri scrise la persoana I si publicate pe ici pe colo. Trebuie sa ma gandesc :)
RăspundețiȘtergereEeeexact:) mi-ar fi taaare de folos!
Ștergere