O lume subterana

Postacul din care am citat in legatura cu Plesu face referire la "dubla scrisoare" a acestuia. Despre ce e vorba? Despre faptul ca in 1982, in urma participarii la o conferinta pe tema "meditatiei transcendentale", a fost exclus din partid si dat afara din invatamant si cercetare. Ei bine, dupa ce a incercat tot ce se putea incerca in vremurile alea, Plesu i-a scris lui Ceausescu. I-a scris doua scrisori, din care putem afla lucruri interesante. Cel mai simplu e sa citez anumite pasaje:

Plesu in extaz transcendental

Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.

Am avut, intr-adevar ghinionul de a participa cu doi ani in urma , la o conferinta (incluzand o parte teoretica si una practica), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema “meditatiei trancendentale”. Conferinta – la care m-am dus pe linia unei firesti curiozitati intelectuale – mi s-a parut neinteresanta sub raport stiintific, drept care nu am mai frecventat niciuna din urmarile ei , mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupa aceea, sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opinile mele critice privind “meditatia trancendentala”.

Este totusi de la sine inteles ca daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi despre “meditatia transcendentala”, n-as fi intarziat nicio clipa in sala de conferinta si as fi adus la cunostinta organizatiei de baza opiniile mele critice. Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore – fundamentale ale lumii de azi”.

Intrebarea cea mai importanta este, in vizunea mea, urmatoarea: dupa ce a scris, acum 30 de ani, aceste scrisori din care aflam lucruri cel putin ingrozitoare despre disponibilitatea lui de a se acomoda cu un regim totalitar, mai are astazi dreptul Plesu sa iasa in public si sa comenteze pe diverse teme? Sau trebuie ca de indata ce scoate capul, sa fie injurat si trimis la maturat strazile? In istoria ultimilor ani, nimeni nu a fost condamnat pentru eternitate si indepartat din viata publica: Iliescu, Voiculescu, Basescu, Vacaroiu, Nastase, Paunescu, Vadim etc au fost sau inca mai sunt dovezi vii in acest sens. Prin urmare: de ce n-ar putea unul ca Plesu sa scrie si el despre Bernard Shaw sau Mircea Eliade? Si de ce n-ar putea sa fie ministru de externe ori ministru al culturii?

Faptul ca apar pe forumuri comentarii ca cele cu mangalita, faptul ca inca mai exista revista Romania Mare, toate astea mi se arata ca niste semne ingrijoratoare. Semne ca exista un fel de lume subterana, a celor care, daca ar ajunge cumva la putere, ar reinvia vremurile in care Stalin condamna la disparitie pe oricine i se parea lui ca poate reprezenta o amenintare.