După 40 de ani - imagini ale descompunerii (2)

Când am văzut ce s-a ales de preventoriul lui tata, m-a străfulgerat un gând: „ia să mă duc eu să văd ce-o mai fi și pe la Moroieni”. Asta pentru că tata, prin anii 80, când a fost scos cu forța la pensie, a găsit o ocazie să-și continue activitatea, dar la Sanatoriul TBC Moroieni. Acolo deja era altă treabă. Bolnavii erau contagioși, tuberculoșii pozitivi, pericolul era real. Dar tata, săracul, nu ținea cont de asta: pur și simplu nu suporta ideea de a fi tras pe linie moartă. Așa că și-a luat postul în primire, s-a dus la Moroieni, pe un drum care trece prin satul țigănesc Glod - cel în care s-a tras filmul Borat. Mergea acolo luni și se întorcea vineri sau sâmbătă. Transportul se făcea cu „rata” - un autobuz nenorocit, asemănător - zicea un pacient - cu cele pe care le foloseau Naziștii. Singura diferență era că „ratele” scoteau gazele afară. Mai târziu, când mi-am cumpărat prima mașină - Dacia, îl duceam eu și îl aduceam, iar pentru asta îmi făcea rost de benzină și tot felul de piese de schimb. Așa era tata, trebuia să vină mereu cu surprize: ba un temporizator, ba capace pentru roți, ba un bon de benzină. Era vremea pilelor și el avea o mulțime, ca orice doctor. 

Paturi la aerisit

Asa ca din Sinaia, am luat-o pe drumul de Targoviste, am ajuns la Cota 1000, unde am facut o mica escala, de-acolo m-am pogorat in satul Glod si, mai departe, spre sanatoriu. Nu am cuvinte sa descriu acel drum. Asfalt pana sus, dar gropi de dimensiuni impresionante. Uneori aveam senzatia ca nu mai am cum sa trec, dar de fiecare data am izbutit, oarecum la limita. Am intalnit o singura masina, una mortuara, care cara un cosciug. 

Cand am ajuns la sanatoriu, am crezut ca intru intr-un cosmar. Totul, dar absolut totul se afla intr-o paragina terifianta. Sute de caini misuna printre cladirile derapanate. Cei cativa bolnavi care mai stau acolo atarna in balcoane ca niste fire de iedera. Cativa betivi stau prabusiti pe langa micul magazin unde vine cineva la cateva zile si aduce bere, paine si alte cateva produse. Scoala e inchisa si cazuta in ea insasi. Cele doua blocuri unde altadata stateau asistentii si medicii (printre care si tata) sunt acum nelocuite in proportie de 75%. Nu pot sa descriu oroarea care m-a cuprins. Nici nu are rost sa mai scriu, pun poze:

O pacienta

Fosta scoala

Bolnavii si paturile lor

Intrarea in Sanatoriu

Intrarea in scoala

Corpul principal

Scoala

Parte din caini

Blocurile medicilor

Detaliu 1

Detaliu 2

Tuberculosi betivi in fata magazinului

Intrarea medicilor

P1