În iulie, când am plecat de la Peștera, mergând către București am trecut prin Poiana Țapului. Și, bineînțeles, mi-am amintit de tata, care lucrase mai toată viața la Preventoriul TBC de acolo. De la el știam că tuberculosii sunt de două feluri: pozitivi și negativi. Cei negativi nu transmit bacilul, așa că poți sta liniștit printre ei. Sunt oameni practic vindecați, dar care au nevoie de tratament periodic, aer curat și odihnă. La Poiana Țapului, veneau doar negativii, așa că tata nu era în pericol.
 |
| Tata in balconul preventoriului de la Poiana Tapului, in 1967 |
 |
| Preventoriul și balconul lui în 2011 |
 |
| Preventoriul și Crucea Caraimanului |
Am fost cam deprimat văzând dezastrul și ruina din zona. Mi-am amintit de toți oamenii pe care-i cunoscusem acolo pe vremea când tata era în puteri: directorul Herșcovici, contabilul șef Constantin - om cu mare influență și putere, diverși asistenți, farmaciști și chiar pacienți. Da, pacienți, pentru că unii dintre ei aveau pile și veneau la Poiana Țapului an de an, așa că ajunsesem să-i cunosc și să am anumite relații cu unii dintre ei.
P2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu