Din povestile lui O. Henry(1)

O poveste stranie

In partea de nord a Austin-ului locuia odată o familie cinstită, cu numele de Smothers. Familia era compusă din John Smothers, soţia lui, el însuşi, fiica lor mică în vârstă de cinci ani şi părinţii ei, deci şase membri în cadrul populaţiei oraşului când se făcuse recensământul, dar în realitate, trei cu toţii.

Intr-o seară, după cină, fetiţa fu apucată de nişte crampe cumplite şi John Smothers se grăbi să meargă în oraş să cumpere un medicament.

Si dus a fost.

Fetiţa s-a făcut bine între timp şi a crescut mare.

Mama ei l-a plâns mult pe soţul dispărut şi de abia după trei luni s-a remăritat şi s-a mutat la San Antonio. Fetiţa s-a măritat şi ea, după ce a crescut suficient şi, după o vreme a avut şi ea o fetiţa, care, la un moment dat, a împlinit cinci ani.

Incă mai locuia în casa din care plecase tatăl ei, pentru a nu se mai întoarce niciodată.

Printr-o coincidenţă extraordinară, pe fetiţă o apucară crampele exact în seara când dispăruse John Smothers, care acum ar fi fost bunicul ei, dacă ar fi trăit şi ar fi avut o slujbă fixă.
-   Mă duc în oraş să cumpăr nişte medicamente spuse John Smith (pentru că el era soţul). 
-   Nu, nu, dragă John, strigă soţia lui. Ai putea să dispari şi tu pentru totdeauna

Aşa că John Smith nu plecă şi rămase alături de soţia lui, amândoi lângă micuţa Pansy (căci numele ei era Pansy)

Puţin timp după aceea, Pansy se simţi mai rău, iar John Smith încercă din nou să plece după medicamente, dar soţia lui nu-l lăsă.

Deodată, uşa se deschise şi un bătrân adus de spate, cu părul lung şi alb, intră în cameră.

-           -   Bună seara, bunicule, spuse Pansy.

Fetiţa îl recunoscuse înaintea celorlalţi.

Bătrânul scoase din buzunar o sticluţă şi-i turnă într-o ligură lui Pansy.

Fetiţa se însănătoşi pe dată.

       -   Am întârziat, spuse John Smothers, pentru că am aşteptat tramvaiul.