Azi dimineata pe la 11 (sic!), m-a strigat Maria. Ea doarme in camera ei, intr-un fel de constructie ciudat-frumoasa. Are un pat sub tavan, se urca in el pe o scara haioasa. Asadar s-a trezit si m-a strigat. M-am dus la ea, ne-am dragalit, am vorbit, am povestit si, dupa o vreme, mi-a aratat din comorile ei, stranse de-a lungul anilor. Mi-a aratat o scoica uriasa in care ascunde niste bani, un carnet cu cheita in care scrie din cand in cand si, la urma, ceva care aproape m-a facut sa plang: o cutie in forma de inimioara, in care tine niste par de-al lui Richi1. Si mi-a zis apoi ca trebuie sa luam si par de-al lui Richi2, pentru ca si pe el o sa-l pierdem la un moment dat. I-am explicat ca nu e obligatoriu, ca stiu multi oameni care au caini matusalemici, etc. Dar tot sceptica a ramas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu