Solaris

Azi, cand se implinesc 7 ani de la moartea lui Stanislaw Lem, mi-am adus aminte de un lucru interesant si curios totodata, care s-a petrecut constant de cand am auzit prima data de Solaris - romanul de capatai al marelui sefist. E vorba de faptul ca n-am reusit, oricat m-am straduit, sa vad filmul pe care l-a facut  Tarkovski dupa acest roman. 

Imagine din film

Solaris rula in anii 70 la Cinemateca. Mergeam tot la doua saptamani si stateam la cozi infernale de la 3 dimineata ca sa apuc bilete pentru mine si prietenii mei. Luam la toate filmele aproape, intrucat toate meritau vazute. Printre ele, Solaris. Dar nu stiu cum se face ca de fiecare data trebuia sa se intample ceva si eu sa nu pot merge in ziua proiectiei la Cinemateca. Ba aveam nu stiu ce seminar de la care nu puteam lipsi, ba venea mama pe la Bucuresti, ba trebuia sa merg la un chef cu persoane pe care era esential sa nu le ratez... Una peste alta, am scapat sistematic Solaris. Dar am apucat, ce-i drept, sa citesc cartea, care m-a facut sa ma intreb cum e posibil sa ecranizezi asa ceva.

Peste ani, la Timisoara fiind, am luat filmul de pe internet, l-am pus pe un disc si am dat sa ma uit la el. Numai ca si aici au inceput diverse ciudatenii: intr-o zi mi-a pierit brusc cheful dupa ce vazusem inceputul, in alta zi a trebuit sa merg nu mai stiu unde exact cand ma pregateam sa pun filmul; pana la urma, am ratacit discul. Si uite-asa, nici pana azi nu am vazut Solaris.