Abia se lumina
de ziuă cînd Bonifaciu se trezi din somn şi observă că grajdul se umpluse de
frunze. Se ridică încet de la locul lui, dar se împiedică de o frunză de plop
pe care scria cu litere roşii: Trecerea oprită.
Se dădu înapoi
prudent. Curiozitatea însă îi creştea cu fiecare clipă şi, neputînd rezista
ispitei, merse înainte. Văzu că pe toate frunzele erau scrise diferite cuvinte.
Începu să citească:
„PATRU o vor lua la dreapta şi li se va
face părul măciucă".
„CINCI o vor lua drept înainte şi li se
vor străpezi dinţii".
„PATRU o vor lua la stînga şi vor simţi un
nod în gît“.
Bonifaciu îşi
muşcă mustăţile nerăbdător. Celelalte frunze purtau aceleaşi porunci. Era atît
de tulburat şi-i umblau atîtea planuri prin cap, încît nu putu răbda şi-i trezi
şi pe ceilalţi.
Invincibilul Ş
se arătă destul de indiferent, deşi băiatul îi surprinse un zîmbet misterios
care dispăru imediat şi-şi puse în gînd să-l supravegheze îndeaproape.
Jeff nu-şi putea
ascunde încîntarea în faţa noii aventuri. Porthos, mai temător, se agăţase de
pantalonii băiatului scîncind că-i e frică. În schimb, Piratul Boşu şi Dick se
plimbau ţanţoşi, ţinînd să le impresioneze prin curajul lor pe Beatrice, Rosamunda,
Vasilica şi Ursula care scoteau mici ţipete afectate de panică.
Ortansa şedea
mai la o parte, mahmură. Singura ei dorinţă era să ajungă acasă la mama şi să
fie cuminte.
—
Băiatul
chibzuia. Cele întîmplate i se păreau prea bine ticluite şi risca să fie prins
din nou.
—
Totuşi
merită să încerci, îşi zise el şi-l privi preocupat pe Petcu cel Blînd.
Măgarul se
fîstîci şi se simţi dator să-i răspundă:
—
Bună
dimineaţa!
Băiatul îl
întrebă într-o doară ce părere avea de tot ce se petrecea.
—
Nu
ne-am gîndit încă la asta, replică măgarul. Principalul e să-ţi vezi de treabă
şi din cînd în cînd să te opreşti şi să te uiţi puţin cruciş.
—
Crezi
că e necesar?
Petcu cel Blînd
se încurcă.
—
Nu
ştiu. Vorbesc mai mult din experienţa altora.
Băiatul oftă.
Indivizii se adunaseră în jurul Iui şi aşteptau, cu răsuflarea tăiată,
hotărirea decisivă. Invincibilul Ş se retrăsese într-un colţ şi-i cerceta
atent cu coada ochiului.
—
Trebuie
să fim prevăzători. Sîntem în total 13. Ni se cere să ne despărţim în grupuri
şi s-o luăm în direcţii diferite. Bine! Dar cu o condiţie. Să ne întîlnim
diseară la o anumită oră, într-un anumit loc. Cine vrea s-o pornească la
dreapta?Indivizii se
codiră. În cele din urmă, Vasilica prinse curaj şi cotcodăci înfrigurată: „Eu!“După o lungă
şovăire se deciseră Bonifaciu şi Jeff. Mai trebuia unul.
—
Ce
zici, Petcule? rînji Invincibilul Ş. Măgarul tresări şi spuse repede:
—
Eu
o iau la stînga.
Grupul se
completă cu Porthos.
Pentru stînga se
înscriseră Petcu cel Blînd, Ursula, Dick şi Beatrice.Băiatul, Piratul
Roşu, Rosamunda, Invincibilul Ş şi Ortansa se hotărîră să meargă drept înainte.După ce fixară
întîlnirea la miezul nopţii la copacul trăsnit din faţa grajdului, se
despărţiră cu toţii şi porniră în necunoscut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu