duminică, 24 martie 2013

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(48)

Să-i ucidem pe săraci
Cincisprezece zile mă închisesem în cameră, şi mă înconjurasem de cărţi pe vremea aceea la modă (sunt de atunci şaisprezece sau şaptesprezece ani); de cărţi, vreau să zic, unde se vorbea de arta de a face noroadele fericite, înţelepte şi îmbelşugate, în douăzeci şi patru de ore. Mistuisem prin urmare — vreau să spun înghiţisem — toate bazaconiile tuturor acestor antreprenori ai fericirii publice — celor ce-i povăţuiesc pe toţi săracii să se facă sclavi, şi celor ce le bagă în cap că toţi sunt regi detronaţi. — Nu e de mirare că eram pe atunci într-o stare de spirit vecină cu zăpăceala şi stupiditatea.
Mi se păruse numai că simţeam, izgonit în fundul intelectului, germenele obscur al unei idei superioare tuturor formulelor de fericire credulă al căror dicţionar îl parcursesem de curînd. Dar nu era decît ideea unei idei, ceva infinit de vag.
Şi părăsii camera deosebit de însetat. Căci gustul pătimaş al lecturilor mediocre iscă o nevoie proporţională de aer liber şi de împrospătare.
Cum dădeam să intru într-un cabaret, un cerşetor îmi întinse pălăria, cu una din acele priviri de neuitat care ar da tronurile peste cap, dacă spiritul ar pune în mişcare materia, şi dacă ochiul unui magnetizator ar coace strugurii.
În acelaşi timp, auzii un glas şoptindu-mi la ureche, un glas pe care îl recunoscui numaidecît; era al bunului înger, sau al bunului Demon care mă însoţeşte peste tot. Deoarece Socrate îşi avea bunul lui Demon, de ce n-aş avea şi eu bunul meu înger, şi de ce n-aş avea cinstea, ca şi Socrate, să-mi capăt brevetul de nebunie, semnat de subtilul Lelut şi de priceputul Baillarger(1)?
Deosebirea dintre Demonul lui Socrate şi al meu e că al lui Socrate nu se manifesta în el decît pentru a-l apăra, avertiza, împiedica, pe cînd al meu catadicseşte să mă sfătuiască, să-mi sugereze, să mă convingă. Bietul Socrate nu avea decît un Demon prohibitor; al meu e un mare afirmator, al meu e un Demon de acţiune, sau un Demon de luptă.
Aşadar, glasul lui îmi şoptea astfel: „Numai acela este egal cu altul care face dovada, şi numai cel ce-o cucereşte e vrednic de libertate".
Îndată, sării asupra cerşetorului. Cu o singură lovitură de pumn îi închisei un ochi, care se făcu într-o clipă mare cît o minge. Îmi rupsei o unghie zdrobindu-i doi dinţi, şi cum nu mă simţeam destul de tare, fiind delicat din naştere şi fiindcă nu mă îndeletnicisem îndeajuns cu boxul, ca să-l ucid repede pe bătrîn, îl apucai cu o mînă de guler, iar cu cealaltă îl înhăţai de gît şi-l dădui zdravăn cu capul de zid. Trebuie să mărturisesc că inspectasem dinainte, dintr-o singură aruncătură de ochi, împrejurimile şi verificasem că în această margine de oraş pustie mă aflam, pentru un timp destul de lung, departe de orice agent de poliţie.
Doborîndu-l apoi pe sexagenarul slăbit cu o lovitură de picior în spate, destul de puternică pentru a-i rupe omoplaţii, apucai o cracă vîrtoasă de copac, care se găsea pe jos, şi-l bătui cu energia încăpăţînată a bucătăreselor care vor să frăgezească un beefsteack.
Dintr-odată — o, minune! o, bucurie a filozofului care îşi verifică exce­lenţa teoriei! — văzui hîrbuita cherestea întorcîndu-se, ridicîndu-se cu o vlagă pe care niciodată n-aş fi bănuit-o într-o maşină atît de mult stricată, şi, cu o privire plină de ură care îmi păru de bun augur, prăpăditul tîlhar se năpusti asupra mea, îmi învineţi amîndoi ochii, îmi sfărîmă patru dinţi, şi, cu aceeaşi cracă de copac, mă snopi în bătaie. — Doftorindu-l energic, îi redasem aşadar mîndria şi viaţa.
Atunci, îi dădui să înţeleagă prin semne că discuţia o consideram înche­iată, şi ridicîndu-mă cu satisfacţia unui sofist din Portic, îi spusei: „Domnule, sunteţi egalul meu! Vă rog să-mi faceţi onoarea de a împărţi cu mine punga mea; şi amintiţi-vă, dacă sunteţi cu adevărat filantrop, că trebuie să aplicaţi tuturor confraţilor dumneavoastră, cînd o să vă ceară de pomană, teoria pe care am avut durerea s-o încerc pe spinarea dumneavoastră".
S-a jurat că mi-a priceput teoria, şi că va asculta de poveţele mele.


(1) Medici de boli mintale


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!