Cei 13 si misterul (1)

—  Cumpără-mi un pistol! insistă Porthos, bătînd cu picioruşele în tăblia patului şi toate muştele din apropiere îl încurajară bîzîind.

Băiatul se încruntă. La început îl amuzase chiţăitul timid al şoarecelui proaspăt absolvent al şcolii primare din podeaua sufra­geriei.

Acum însă pretenţiile acestuia crescuseră atît de mult, încît cu greu îi mai putea face pe voie.

—    Ţi-am mai dat şi o curea cu ţinte, îi aminti el plictisit.

—    Da, consimţi Porthos, dar mi-a luat-o Bonifaciu.

—    Cine?

Coperta cartii Monicai Pillat

—    Un şoarece repetent, o lichea dintr-a IV-a de lîngă sobă. Ştii, s-au organizat în bande şi atacul se dă noaptea, pe terenul de sport din pivniţă. Dacă nu-mi dai pistolul îl chem pe tata!

În acel moment se auziră nişte bătăi puternice în geam şi cren­gile prunului intrară pe jumătate în odaie.

Băiatul se enervă. Oare şoarecele ăsta avea de gînd să-i ridice pe toţi împotriva lui? Ieri observase o oarecare ostilitate din partea vrăbiilor care trecuseră pe lîngă el fără să-l salute. Azi se revoltă prunul, mîine puşlamaua de Bonifaciu îl va pîndi după uşă punîndu-i piedică.

Totuşi spuse:

—    Nu-ţi dau nimic! şi bietul Porthos începu să-şi muşte coada cu o furie neputincioasă.

—    Încetează! strigă băiatul. Mai bine ai asculta ce plan grozav am.

Mustăţile şoarecelui se zbîrliră. Prunul încercă să intre de tot pe fereastră, dar băiatul îl opri făcîndu-i semne disperate, căci zidul începea să crape.

Cîteva găini, văzînd îmbulzeală, rugară crengile de mai jos să le urce şi pe ele pe pervaz.

—    Liniştiţi-vă odată! Cine v-a spus să veniţi aici? se adresă băiatul supărat unor melci care se tîrau tacticos pe mobile şi salivau tot timpul. 

De fapt era încîntat că avea atîta popularitate şi, dregîndu-şi glasul, începu să le povestească marele său secret pe care nu se mai putu stăpîni să-l ascundă