Cei 13 si misterul (4)

La vederea şefului, indivizii se sculară în picioare şi orchestra intonă primele acorduri ale unui marş triumfal.

Bonifaciu îşi netezi mustăţile şi-l întrebă printre dinţi pe melcul focos.

—    E totul în regulă, Dick?

—  Nu, să trăiţi! Am fost cu Piratul Roşu şi cu Jeff, dar bătrînul o tulise cu caşcavalul şi pesmeţii, ieri la miezul nopţii.

—    Ce-ai zis?

    Dick, mopsul (Piratul Roşu) şi şoricelul în costum cadrilat nu­mit Jeff se ascunseră sub mese tremurînd.  — Rosamunda, smulge-le cîte o mustaţă şi lui Dick rupe-i corniţa stîngă! urlă Bonifaciu către pisică, bătînd cu pistolul în tejghea.

    Rosamunda se ridică şi lunecînd printre scaune se opri în faţa victimelor vrînd să se pună pe treabă, cînd se auzi din fundul sălii un glas puternic.

  —    Vă interzic să vă atingeţi de ei!

    Bonifaciu se întoarse orbit de furie şi se trezi faţă în faţă cu un tip necunoscut, cu 100 de lăbuţe mai înalt decît el.

  —  Rosamunda, treci la loc! porunci băiatul şi pisica, fascinată, se supuse imediat. Va să zică, tu eşti puşlamaua! continuă băiatul întorcîndu-se spre Bonifaciu care-l privea mut de indignare. Am venit să-ţi propun ţie şi bandei tale o afacere formidabilă. Plecăm mîine seară cu ultimul tren de marfă să dăm lovitura. Îţi convine?

Bonifaciu clătină din cap descumpănit.

  —    Vreau să dansez! clămpăni tînăra barză, neobservată de nimeni pînă atunci.  —    Tacă-ţi fleanca! urlă Bonifaciu, şi-şi recăpătă din nou auto­ritatea. S-ar putea să accept propunerea, ochiosule. Cît îmi oferi?

—    Două butoiaşe cu brînză.

Bonifaciu strîmbă din nas.  

—    E prea puţin.

—    Atunci unul şi jumătate.

—    Perfect, rînji Bonifaciu.

Mopsul, melcul şi şoricelul, în costum cadrilat, se ridicară de sub mese şovăitori.

—    Simţiţi-vă ca acasă! le urlă băiatul prieteneşte şi făcu semn orchestrei să cînte.

  — Bonifaciu îşi aprinse pipa şi începu să pufăie preocupat, dar tresări cînd băiatul, strîngîndu-i lăbuţa, îi şopti pe neaşteptate: 

  —    Sper c-o să ne înţelegem bine, şefule!

Bonifaciu clipi derutat, zîmbi de trei ori şi, neştiind ce să mai facă, se aruncă pe fereastra din apropiere, chicotind.

După plecarea lui, indivizii suspinară uşuraţi şi începu baira­mul.

Cap3