Un dezavantaj al rugaciunii „da-mi Doamne mie ceea ce stii tu
ca imi este de folos” este ca un om caruia ii este satisfacuta cererea, nu are
de unde afla acest lucru. Dumnezeu si-a pierdut obiceiul de a se arata oamenilor
si a sta cu ei de vorba - el s-a retras, practic, din lume. Asa ca, presupunand
ca intr-o zi el ti-a daruit, sa zicem, puterea de a nu tine minte raul pe care
ti-l fac ceilalti, nu ai de unde sa stii ca aceasta schimbare a aparut ca
urmare a rugaciunilor tale. Pur si simplu constati la un moment dat ca nu te
mai nu te mai enervezi cand un sofer te injura ca un birjar in trafic, ba chiar
uiti incidentul in urmatorul minut. S-ar prea putea sa nici nu remarci
schimbarea, iar daca totusi ai observa-o, probabil ca ai pune-o pe seama
varstei care ti-a tocit nervii, ti-a diminuat memoria, ori ti-a marit
intelepciunea. Daca Dumnezeu s-ar manifesta cumva, daca ar trimite un inger, ca
pe vremuri, si el ti-ar spune „vezi ca Dumnezeu a hotarat sa-ti dea rezistenta
la stress”, atunci altfel ar sta lucrurile. Asa insa, tu te rogi si te tot
rogi, dar n-ai de unde sa stii ca rugaciunile ti-au fost ascultate.
Pe de alta parte, in chestiunea asta are si Dumnezeu dreptate.
Daca ti-ar spune dinainte ce capacitati folositoare a hotarat sa-ti dea, s-ar
putea ca asta sa nu-ti convina deloc. Daca ar veni ingerul si te-ar anunta ca
Dumnezeu a hotarat sa-ti dea capacitatea de rezistenta la tortura (pe care o
aveau din plin cei care au ramas in istorie sub numele de martiri), ce
concluzie ai putea trage, stiind ca tu ai cerut lucruri folositoare? Una
singura, anume ca rezistenta la tortura iti va fi folositoare. Dar ea nu poate
sa-ti fie folositoare decat atunci cand esti torturat, ceea ce inseamna ca
urmeaza sa fii torturat si asta nu cred ca poate sa iti convina in vreun fel.
Cei care au avansat mai mult pe calea cunoasterii lui
Dumnezeu, spun ca atunci cand ai ajuns la un anumit nivel, stii exact ce-ti da
Dumnezeu, cum si cand iti da, ba chiar si in ce scop iti da. Asta pentru ca
Dumnezeu are metodele lui de a te face sa pricepi despre ce e vorba. Nu am
niciun argument sa-i contrazic. Nu pot decat sa observ ca majoritatea
covarsitoare a crestinilor se afla la nivele foarte scazute ale cunoasterii lui
Dumnezeu si ca un progres in masa pe aceasta cale ar face ca lumea, asa cum
functioneaza ea acum, sa nu mai existe. Sa ne inchipuim ca incepand de maine,
intreaga populatie a unei tari de religie crestina ar inainta pana la nivelul
in care ar avea comuniune directa cu Dumnezeu. Prima consecinta ar fi ca toti
acei oameni ar incepe sa dispretuiasca banii si, in general, bunurile lumesti.
Industriile s-ar prabusi una dupa alta, intrucat nimeni nu ar mai fi interesat
sa produca lucruri nefolositoare, dintre care mai toate, in acceptuinea
crestina, daunatoare (calculatoare, televizoare, tigari, bauturi, mancaruri,
prezervative, haine de calitate, bijuterii etc). Este un scenariu apocaliptic. Crestinii, in marea lor majoritate, sunt oameni obisnuiti,
care dedica un procent relativ mic din timpul lor relatiei cu Dumnezeu. In
cazul lor ramane valabil tot ce am scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu