Rugaciune si gandire (4)

Dar Dumnezeu are iesire din aceasta incurcatura. Si anume, el ne anunta (prin vocile slujitorilor sai) ca pentru a ne fi indeplinite rugamintile, trebuie intai sa devenim un anume fel de oameni. Trebuie sa ne curatam de pacate, sa avem credinta neabatuta, sa credem cu adevarat ca vom primi ceea ce cerem. Asa ca de indata ce o fiinta omeneasca se roaga la Dumnezeu pentru ceea ce ii este folositor si nu primeste nimic, explicatia vine rapid: „nu esti suficient de credincios”. Mai intalnim variante de genul „nu stii sa te rogi”, „n-ai facut suficient bine” si multe altele, pe care le voi desemna, generic, prin sintagma „nu ti-ai pus ciorapii” despre care am scris anterior.

Rugaciune si gandire(3)

Un dezavantaj al rugaciunii „da-mi Doamne mie ceea ce stii tu ca imi este de folos” este ca un om caruia ii este satisfacuta cererea, nu are de unde afla acest lucru. Dumnezeu si-a pierdut obiceiul de a se arata oamenilor si a sta cu ei de vorba - el s-a retras, practic, din lume. Asa ca, presupunand ca intr-o zi el ti-a daruit, sa zicem, puterea de a nu tine minte raul pe care ti-l fac ceilalti, nu ai de unde sa stii ca aceasta schimbare a aparut ca urmare a rugaciunilor tale. Pur si simplu constati la un moment dat ca nu te mai nu te mai enervezi cand un sofer te injura ca un birjar in trafic, ba chiar uiti incidentul in urmatorul minut. S-ar prea putea sa nici nu remarci schimbarea, iar daca totusi ai observa-o, probabil ca ai pune-o pe seama varstei care ti-a tocit nervii, ti-a diminuat memoria, ori ti-a marit intelepciunea. Daca Dumnezeu s-ar manifesta cumva, daca ar trimite un inger, ca pe vremuri, si el ti-ar spune „vezi ca Dumnezeu a hotarat sa-ti dea rezistenta la stress”, atunci altfel ar sta lucrurile. Asa insa, tu te rogi si te tot rogi, dar n-ai de unde sa stii ca rugaciunile ti-au fost ascultate.

Rugaciune si gandire(2)

Rugaciunea Tatal nostru nu e una oarecare printre altele, ea ne-a fost lasata de insusi Cristos. Uite:

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (etc)... (Matei 6:9)

Asadar, textul vine chiar de la Mantuitor si trebuie sa intelegem ca nimic din el nu poate fi criticat cumva. Credinciosii, in special aia care zic "o sa ma rog pentru tine", te sfatuiesc sa nu mai gandesti, sa nu te mai intrebi: "roaga-te tu numai asa cum zice Domnul Nostru Iisus Cristos si o sa vezi ca iti va fi tie bine", te indeamna ei.

Dar eu, sincer sa fiu, nu pot sa nu ma intreb despre ce este vorba in propozitie - asa am invatat de mic copil. Asa ca n-am liniste si vreau sa aflu ce inseamna acel "faca-se voia ta". Uite cum vad eu lucrurile:

Rugaciune si gandire(1)

Exsta situatii in care cei mai multi oameni cred ca ar fi de acord ca este bine sa abandonezi gandirea. Una dintre ele ar fi, de exemplu, sexul. Imi inchipui ca daca cineva s-ar apuca sa gandeasca in amanunt ce face in momentul in care s-ar afla dezbracat intr-un pat, alaturi de o domnisoara sensibila si infierbantata, ar avea surprize neplacute. Asadar, sunt de acord ca uneori e bine sa lasi gandirea sa sa mai odihneasca.

Despărțirea de Biserică

Să fi fost prin '91-'92. Locuiam pe-atunci la Sinaia, pe Calea Codrului, împreună cu mama și cu Luminița. Duminică de duminică mergeam la Mănăstire pentru Sfânta Liturghie. Eu și Luminița, vreau să zic, mama nu venea niciodată. Aveam o Dacie 1300 gri-metalizat, a cărei odisee poate că o s-o povestesc cândva, cu care coboram ca să ne fie mai lesne la întoarcere, când aveam de urcat toată Furnica. În primii ani de mers la biserică, stăteam la slujbă până la sfârșit. Stăteam acolo două ore și mai bine, fără niciun fel de excepție, după care ne întorceam acasă și ne așezam la masă. Nu pot să spun că mă umpleam de cine știe ce emoții duhovnicești. Ba chiar mă întrebăm uneori de ce mă tot duc, dacă aproape știu liturghia pe dinafară și viata