Rugaciune si gandire(2)

Rugaciunea Tatal nostru nu e una oarecare printre altele, ea ne-a fost lasata de insusi Cristos. Uite:

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (etc)... (Matei 6:9)

Asadar, textul vine chiar de la Mantuitor si trebuie sa intelegem ca nimic din el nu poate fi criticat cumva. Credinciosii, in special aia care zic "o sa ma rog pentru tine", te sfatuiesc sa nu mai gandesti, sa nu te mai intrebi: "roaga-te tu numai asa cum zice Domnul Nostru Iisus Cristos si o sa vezi ca iti va fi tie bine", te indeamna ei.

Dar eu, sincer sa fiu, nu pot sa nu ma intreb despre ce este vorba in propozitie - asa am invatat de mic copil. Asa ca n-am liniste si vreau sa aflu ce inseamna acel "faca-se voia ta". Uite cum vad eu lucrurile:

Cand adresezi cuiva o rugaminte, o faci pentru ca stii foarte clar ca el poate sa ti-o indeplineasca. De exemplu: "Da-mi, te rog, un leu", sau "Imprumuta-mi, te rog, DVD-ul cu "Patimile lui Cristos". Nu-i ceri un obiect cuiva care cu siguranta nu il are. In cazul lui Dumnezeu, e simplu: orice i-ai cere, el iti poate da, pentru ca este Atotputernic. Asadar, atunci cand ii ceri ceva, stii sigur ca poate sa-ti indeplineasca rugamintea. Dar Dumnezeu stie mai bine decat tine daca obiectul cerut iti este de folos, exact asa cum tu stii mai bine daca lucrul pe care ti-l cere copilul tau ii este sau nu de folos. Asa se face ca daca o sa-i ceri lui Dumnezeu o bomba nucleara, n-o sa ti-o dea, dupa cum nici tu nu i-ai da copilului tau de cinci ani niste vodca Smirnoff,  in caz ca ti-ar cere.

Prima concluzie e ca putem noi sa cerem mult si bine diverse lucruri de la Dumnezeu, pentru ca el nu o sa ni le dea decat pe cele care ne sunt folositoare, si el stie mai bine decat noi care sunt alea. Dar chiar si in cazul in care am solicita lucruri cu adevarat folositoare, cum ar fi, de exemplu, intelepciunea, nu avem certitudinea ca le vom primi, pentru ca, nu-i asa, „necunoscute sunt caile Domnului”.  Pana la urma ajungem la concluzia ca nu are rost sa ceri ceva foarte clar, cum ar fi sanatate, ori bani, intrucat e foarte probabil sa le ceri degeaba.

Si atunci, ar exista o formula salvatoare, prin rostirea careia ne-am putea asigura ca cerem ceea ce trebuie. Anume: „da-mi Doamne mie ceea ce stii tu ca imi este de folos”. Cu asta n-am mai avea niciun fel de grija si nu am mai avea nevoie de niciun alt fel de rugaciune de cerere. Ar fi exact ca si cum un copil l-ar ruga pe taica-sau, sosit acasa cu o geanta plina de cumparaturi, asa: „tata, da-mi te rog ceea ce este pentru mine in geanta ta de cumparaturi”. Ar fi o rugaminte pe deplin justificata. Tatal lui ar fi pus in fata urmatoarei alternative: satisface sau nu satisface rugamintea copilului, in conditiile in care el a cerut ceea ce trebuia sa ceara. Ar fi total altceva decat atunci cand copilul ar cere un ciocan de lipit, de exemplu. Atunci taica-su ar avea prilejul sa-l intrebe la ce-i foloseste lui, un copil de cinci ani, un ciocan de lipit; ar putea invoca faptul ca nu s-a gandit la asa ceva, drept pentru care nu a cumparat si respectivul ciocan etc. Preintampinand toate astea, copilul a pus punctul pe i, cerand ceea ce ii era deja destinat.

Unii parinti aleg sa isi chinuie copilul intr-un mod total arbitrar. Ei se apuca sa aduca in discutie lucruri fara legatura cu subiectul. Asa ca dau replici de genul: „eu ti-as da ceea ce am cumparat pentru tine, dar vad ca iar umbli prin casa fara ciorapi, desi ti-am spus de mii de ori sa nu mai faci asta ca o sa racesti”. Dupa parerea mea, in astfel de cazuri ar fi fost mai bine daca parintele respectiv nu i-ar fi cumparat copilului nimic.

La fel – ne-am putea inchipui - ar sta lucrurile si cu Dumnezeu, daca l-am ruga prin cuvintele „da-mi Doamne mie ceea ce stii tu ca imi este de folos” si el nu ne-ar indeplini rugamintea. Nu vad ce motiv ar putea avea Dumnezeu sa nu ne satisfaca aceasta cerere. In fond, el ne iubeste si vrea ca noi sa facem voia lui. Prin urmare, ne-ar putea da intelepciunea de a intelege care este voia lui, in caz ca pana atunci aveam dubii. Numai ca de multe ori, el da senzatia ca desi tu ceri sa-ti dea ce e bine pentru tine, o faci degeaba, pentru ca inainte de a cere, trebuie sa-ti pui ciorapii (intr-un sens pe care il voi descrie in urmatoarea postare pe tema).

P1    P3