Cei 13 si misterul (8)

   Se pregătiră să coboare în groapă cînd o barză cu voaletă pe cap, se lăsă din zbor deasupra băiatului, îl înşfăcă de guler şi se înălţă în văzduh.

   Barza pluti un timp peste pădure, apoi zbură spre cîmpurile adormite şi se opri lîngă un măgar proaspăt îmbăiat.

—  L-am adus! gîfîi barza, dîndu-i drumul băiatului.

   Măgarul se apropie şi-l cercetă timid. Băiatul îi privi lung pe amîndoi şi scoase un chiot de bucurie:

—  Ortansa, ce bine îmi pare că te văd!

Barza clămpăni flatată şi măgarul, simţindu-se stingherit, spuse trist:

—  Eu sunt Petcu cel Blînd.

   

   Băiatul îi zîmbi absent. O luă pe barză de aripă şi o întrebă unde putea găsi un adăpost.

—  Ea nu ştie, suspină Petcu cel Blînd. Numai eu am un loc sigur. Veniţi cu mine. Şi măgarul o pomi printre lanurile de secară. Ajunseră la o casă de ţară derăpănată şi se opriră într-un grajd pustiu.

Petcu cel Blînd adună paiele risipite şi se scuză jenat că nu avusese timp să facă curăţenie.

Dar băiatul nu-l auzi. Se aşeză obosit pe jos şi îşi deşertă buzunarele înţesate cu micii săi prieteni.

Melcul Dick, Ursula, Bonifaciu, Porthos şi Jeff se rostogoliră vlăguiţi pe podea.

Apoi desfăcu sacul; şi aproape de fund dădu de Rosamunda, Piratul Boşu, Beatrice şi Vasilica. Se strînseseră atît de mult unii într-alţii ca să ocupe cît mai puţin loc, încît băiatul fu nevoit să-i tragă cu putere ca să-i desprindă.

După ce aproape o jumătate de oră le făcu tuturor respiraţie artificială şi-i trezi de-a binelea, văzu că Invincibilul Ş, deşi părea cel mai zdravăn dintre toţi, nu putea să-şi revină la vechea poziţie şi chiar pe podea luase forma de cordon.

In cinci minute indivizii adormiră la loc.

Atunci băiatul o rugă pe Ortansa să-i povestească cum reuşise să-l salveze. Măgarul veni mai aproape şi se aşeză între ei doi să audă mai bine.

— Abia plecase trenul din gară şi rămăsesem singură pe peron, cînd aud lîngă mine un pitpalac bătrîn spunînd unei cîrtiţe: „O să le facă de petrecanie gangsterii!" Am înţeles imediat că de voi era vorba. Am dat fuga pînă acasă, i-am cerut voie mamei să plec, i-am zis că mă duc cu şcoala la băi şi am zburat după tren. Ca să nu se creadă că vă urmăresc, am luat-o prin pădure. Cînd trenul s-a oprit şi ăia te-au dus la groapă, am pornit-o tiptil pe urma lor. După aceea am aşteptat momentul prielnic să te scot de acolo. Asta-i tot.

În curînd băiatul adormi buştean şi numai biata Ortansa avu puţină insomnie, căci Petcu cel Blînd sforăia de se cutremurau pereţii grajdului.

Cap7