— Nicio
noapte nu mi s-a părut mai lungă ca asta! exclamă tînăra barză apropiindu-se
discret de Piratul Roşu, însă mopsul n-o auzi căci tocmai se grăbea să ridice
şalul Ursulei, pe care ea, indiferentă, îl lăsase să-i cadă la picioare.
Beatrice
dansa cu Dick şi din cînd în cînd îşi lipea botul de corniţele lui.
Băiatul
îşi luă inima în dinţi şi o întrebă pe Rosamunda cum răbdase să nu-i mănînce pe
Bonifaciu şi pe Jeff.
— Eu
sunt vegetariană, drăguţule, spuse pisica şi venind mai aproape de el, începu
să-i lingă urechea.
—
Dansezi,
domnişoară ...
— Ortansa
— clămpăni barza, vrînd să accepte invitaţia buburuzei şi completă: Nu ştiu
decît tango.
Buburuza
se depărtă rîzînd. Orchestra cînta un rock turbat. Ortansa rămase singură în
mijlocul perechilor, neînţelegînd ce se întîmplă.
—
Dă-te
mai la o parte — îi lătră Piratul Roşu şi şopîrla scoase un ţipăt pătrunzător.
Barza o călcase zdravăn pe coadă.
Ortansa
clămpăni speriată şi se retrase cum putu mai repede, strivind din greşeală
cîţiva licurici, şi lumina se făcu mai mică.
Apoi se aşeză la o masă lîngă uşă şi începu
să-şi împletească cozile blonde cu o vădită stîngăcie.
Buburuza alunecă în timpul dansului şi fu
gata-gata să se răstoarne peste mops.
Întîmplarea o distră pe Ortansa aşa de tare,
încît izbucni într-un rîs puternic. Orchestra se opri şi toţi indivizii se
întoarseră spre ea, măsurînd-o din cioc pînă în picioare, plini de dispreţ.
—
Cine-i
păpuşica? se interesă Jeff.
— O
cunoştinţă de-a şefului, îl lămuri Invincibilul Ş, care reapăruse după
plecarea lui Bonifaciu.
Ortansa se simţi groaznic de stingherită şi
se ascunse după un scaun de lîngă tejghea plîngînd descurajată.
Băiatul o părăsi pe
Rosamunda şi se îndreptă spre barză.
— Ortansa,
ieşi de acolo şi vino să stăm de vorbă.
Barza îl cercetă bănuitoare, dar cum băiatul
o trase de aripă fu nevoită să-l urmeze.
—
Jonny,
cîntă un tango, te rog! strigă băiatul şi spre stupoarea tuturor începu să
danseze cu Ortansa care se zăpăcise complet şi hohotea ca o proastă.
—
Ai
să mi-o plăteşti! scrîşni printre dinţi Rosamunda, nebună de gelozie.
Dar băiatul n-o auzi. Ortansa, cu cozile
despletite, îl ţinea strîns cu aripile şi se învîrtea după ritmul muzicii ei interioare,
căci „Mustăţile verzi“ demult încetaseră să cînte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu