Când eram în clasa a cincea, am început să citesc Winnetou al lui Karl May. De terminat, l-am terminat printr-a opta. Poate cineva își închipuie că citesc foarte încet, sau că am făcut pauze mari. Nimic mai fals. În cei trei ani despre care vorbesc am citit Winnetou de circa 18 ori. Câteodată mi se întâmpla să termin volumul al cincilea seara și să încep volumul întâi chiar a doua zi. Știam pe de rost pagini întregi, mai cu seama din acelea în care Old Shatterhand se înfruntă verbal cu diverși indieni răutăcioși înainte de a îi doborî la pământ cu pumnul, cu cuțitul sau cu faimoasa lui carabină Henry. Cea mai tare scenă era cea a duelului dintre Old Shatterhand și Tangua, căpetenia kiowasilor.
 |
| Pagina din caietul meu de lecturi particulare - anii 70 |
Ei urmează să tragă unul asupra celuilalt de la o distanță de două sute de pași, iar Shatterhand afirmă că nu-l va omorî pe Tangua ci doar îi va zdrobi genunchiul drept. Tangua râde, pentru că de la distanța aia părea neverosimil să nimerești un genunchi. Apoi se trece la împușcături. Tangua trage primul și ratează. Apoi vine rândul lui Shatterhand, care observă că indianul s-a întors cu 90 de grade și-i spune cam așa: „Tangua stă acum că să-l văd din profil, crezând că așa îmi va fi mai greu să-l nimeresc, dar se înșeală. Așa cum am promis, o să-i zdrobesc genunchiul drept, dar cu condiția să stea cu fața la mine. Altfel, o să-i zdrobesc amândoi genunchii”. Evident, Tangua nu se așează cum trebuie, Old Shatterhand trage și indianul se prăbușește cu un strigăt avan. Apoi Shatterhand se duce către Tangua și toți kiowasii se dau în lături cu respect, iar de pe buzele lor se aud exclamații: „Genunchii! Amândoi genunchii!” Ei bine, scena asta mă înnebunea pur și simplu. Mă închipuiam în locul eroului, mergând printre indieni, care îmi făceau loc cu respect. Și multe altele.
Cel mai important lucru mi se părea, în vremea aia, ca toate cele povestite de Karl May să fie adevărate. Știu că o întrebam pe mama dacă este așa, iar ea evita să-mi dea un răspuns clar. Nu concepeam ca Winnetou și toți ceilalți să fie doar născociri ale scriitorului. Eram convins că el însuși era Old Shatterhand și că trecuse efectiv prin prin toate întâmplările din carte.
Mare avea să-mi fie surpriza peste câțiva ani, când am reușit să aflu cum stăteau lucrurile.
Cel mai important lucru mi se părea, în vremea aia, ca toate cele povestite de Karl May să fie adevărate. Știu că o întrebam pe mama dacă este așa, iar ea evita să-mi dea un răspuns clar. Nu concepeam ca Winnetou și toți ceilalți să fie doar născociri ale scriitorului. Eram convins că el însuși era Old Shatterhand și că trecuse efectiv prin prin toate întâmplările din carte.
Mare avea să-mi fie surpriza peste câțiva ani, când am reușit să aflu cum stăteau lucrurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu