sâmbătă, 23 martie 2013

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(47)

Anywhere out of the world
Viaţa e un spital în care fiecare bolnav e stăpînit de rîvna de a-şi schimba patul. Unul vrea să se canonească în faţa sobei, altul crede că s-ar vindeca alături de fereastră.
Mi se pare că întotdeauna m-aş simţi bine acolo unde nu sunt, şi acest subiect al mutatului e unul pe care necontenit îl discut cu sufletul meu.
„Spune-mi, suflete, biet suflet îngheţat, ce-ai zice dacă ai locui la Lisabona? Acolo trebuie să fie cald, şi te-ai înviora ca o şopîrlă. Oraşul e la marginea apei; se spune că e clădit din marmură, şi că oamenii de acolo au atîta ură faţă de vegetale încît smulg toţi copacii din rădăcină; iată un peisaj după gustul tău; un peisaj făcut cu lumină şi mineral, şi cu lichidul care să le oglindească!"
Sufletul nu răspunde.
„Fiindcă îţi place atît de mult tihna, cu priveliştea mişcării, ai vrea să locuieşti în Olanda, ţara dătătoare de fericire? Poate îţi vei căpăta voia bună în acest ţinut a cărui imagine ai admirat-o în muzee. Ce-ai zice de Rotterdam, tu care iubeşti pădurile de catarge, şi corăbiile otgonite la pragul caselor?"
Sufletul rămîne mut.
„Poate ţi-ar surîde mai mult Batavia? Am găsit aici, de altfel, spiritul Europei cununat cu frumuseţea tropicală."
Niciun cuvînt. Să-mi fi murit sufletul?
,,Ai ajuns oare la asemenea stare de amorţire încît nu te simţi bine decît în propriul tău rău? Dacă este aşa, să fugim spre ţările care sunt analo­giile Morţii. Am ghicit ce ne trebuie, bietul meu suflet! Ne vom pregăti cuferele pentru Torneo. Hai încă şi mai departe, la extremul capăt al Balticii; şi mai departe încă de viaţă, dacă se poate; să ne sălăşluim la Pol. Acolo soarele atinge numai pieziş pămîntul, şi încetele alternanţe de lumină şi noapte înlătură varietatea şi sporesc monotonia, această jumătate a neantului. Acolo vom putea face lungi băi de tenebre, în timp ce, pentru a ne distra, aurorele boreale ne vor trimite din cînd în cînd jerbe trandafirii, ca nişte răsfrîngeri ale unui foc de artificii din iad!"
În sfîrşit, sufletul izbucni, şi plin de înţelepciune îmi strigă: „Oriunde! Oriunde! Dar numai afară din lumea aceasta!"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!