Să fi fost prin '91-'92. Locuiam pe-atunci la Sinaia, pe Calea Codrului, împreună cu mama și cu Luminița. Duminică de duminică mergeam la Mănăstire pentru Sfânta Liturghie. Eu și Luminița, vreau să zic, mama nu venea niciodată. Aveam o Dacie 1300 gri-metalizat, a cărei odisee poate că o s-o povestesc cândva, cu care coboram ca să ne fie mai lesne la întoarcere, când aveam de urcat toată Furnica. În primii ani de mers la biserică, stăteam la slujbă până la sfârșit. Stăteam acolo două ore și mai bine, fără niciun fel de excepție, după care ne întorceam acasă și ne așezam la masă. Nu pot să spun că mă umpleam de cine știe ce emoții duhovnicești. Ba chiar mă întrebăm uneori de ce mă tot duc, dacă aproape știu liturghia pe dinafară și viata
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Crezul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Crezul. Afișați toate postările
vineri, 10 august 2012
Despărțirea de Biserică
Publicat de
Raul Sebastian Baz
la
14:18
Etichete:
biserica,
Calea Codrului,
Crezul,
Dacia 1300,
doamna Podoaba,
Furnica,
Germania,
Luminita,
Manastirea Sinaia,
Sinaia,
Tatal Nostru,
Timisoara
Abonați-vă la:
Postări (Atom)