As vrea sa fiu detectiv

Fluturii din pandispan

„Domnule, si va rog sa ma credeti, îmi vine atât de greu
Sa vorbesc, de la o vreme, la masa
Pe care o iau sub portretul iubitului meu
Din pandispanul taiat la desert zboara fluturi albastri si fini ca matasa!


Atunci cei doi motani somnolenti, îngrasati cu dulceata,
Ce torc de o parte si alta a coapselor mele,
Fac tumbe ciudate, se-agata rotunzi de perdele
Iar eu, lesinând, îmi acopar cu palmele fata...”

Detectivul Arthur puse molatec trei întrebari:
„Doamna, n-ati observat, c-un surâs, uneori,
Melci uriasi, tremurând pe clantele de la intrari
Când deschideti, pentru motanii de angora, usile-n zori?

Dupa amiaza, la ora aceea confuza,
Când sânii îi tineti, prea mari, pe tavite de cedru,
N-ati auzit hohote mici lânga bluza?”
Insista detectivul Arthur, visator si integru...

„Când coborâti scarile-n parc, catre seara, fara ca nimeni sa va astepte,
N-ati întâlnit un seraf, în mâna c-o lada de mirodenii
Si cu cealalta batând mingi parfumate de trepte,
Facându-se ca nu va vede, din cauza jenii?”

Glycera îsi strânse vesmântul la piept. Nu raspunse.
Detectivul Arthur, plin de delicatete,
Din buzunarele lui nepatrunse,
Scoase un pandispan albastru pe dulcile-i fete,

Îl aseza gratios si candid între ei
Si luând un cutit îl taie dintr-o data!
O, ce pufosi se-naltara, ce lenesi, ce calzi fluturi galbeni acum, prin odai...
„Doamna, sopti detectivul Arthur, permiteti-mi sa ma retrag, n-o sa va uit niciodata...”

Emil Brumaru