Cand eram in liceu, la mare moda era poezia If a lui Rudyard Kipling. Toata lumea o avea acasa, scrisa pe foi A4. O poezie miscatoare, plina de invataminte. Nu era nimic subversiv in ea, si cu toate astea circula oarecum pe sub mana, de parca oamenii s-ar fi temut de orice nu inalta ode familiei Ceausescu. Stiu ca am citit-o si eu, dar nu am fost prea marcat, preocuparea mea fundamentala la vremea aia era sa par insensibil.
Ce n-am stiut si am aflat abia de curand, e ca exista si o Anti-If, scrisa (se zice) de Kostat Varnalis, poet si romancier grec. Nu stiu cine le-a tradus, dar cred ca e vorba de niste meseriasi. Iata-le pe amandoua:
IF
Dacă-ţi rămâne mintea, când cei din jur şi-o pierd
şi fiindcă o ai, te-apasă sub vorbe care dor;
dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor.
Dacă de aşteptare, nu oboseşti nicicând,
nici de minciună goală nu-ţi clatini gândul drept;
dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând,
şi totuşi nu-ţi pui mască de sfând sau de-nţelept.
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
sau gândul, deşi judeci, nu-ţi este unic ţel;
dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea - taci
şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel.
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt,
răstălmăcit, naivii să-l ducă în ispită;
sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
de poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită.
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale,
ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa;
şi iarăşi, de la capăt, să-ncepi aceeaşi cale,
fără să spui o vorbă de neizbânda ta.
Dacă poţi gândul, nervii şi inima, să-i pui
să te slujească încă peste puterea lor
deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
afară de voinţa ce le impune - spor!
Dacă te vrea mulţimea deşi n-ai linguşit,
sau lângă rege umbli ca lâng-un oarecare;
dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare.
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
cu şaizeci de clipe de veşnicii, mereu;
vei fi pe-ntreg pământul deplin stăpânitor
şi, mai presus de toate, un OM - copilul meu!
şi fiindcă o ai, te-apasă sub vorbe care dor;
dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor.
Dacă de aşteptare, nu oboseşti nicicând,
nici de minciună goală nu-ţi clatini gândul drept;
dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând,
şi totuşi nu-ţi pui mască de sfând sau de-nţelept.
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
sau gândul, deşi judeci, nu-ţi este unic ţel;
dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea - taci
şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel.
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt,
răstălmăcit, naivii să-l ducă în ispită;
sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
de poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită.
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale,
ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa;
şi iarăşi, de la capăt, să-ncepi aceeaşi cale,
fără să spui o vorbă de neizbânda ta.
Dacă poţi gândul, nervii şi inima, să-i pui
să te slujească încă peste puterea lor
deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
afară de voinţa ce le impune - spor!
Dacă te vrea mulţimea deşi n-ai linguşit,
sau lângă rege umbli ca lâng-un oarecare;
dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare.
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
cu şaizeci de clipe de veşnicii, mereu;
vei fi pe-ntreg pământul deplin stăpânitor
şi, mai presus de toate, un OM - copilul meu!
Anti - IF
De poti sa faci pe prostul, când altul te repede
Facând-o pe desteptul si cu-n cuvânt nu-l certi,
De nu te-ncrezi în nimeni si nimeni nu te crede
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti.
De nu rabzi nicio clipa un rau sa-l împlinesti
Si daca minti mai tare, când altii nu spun drept,
De-ti place în iubire cu ura sa lovesti
Si totusi îti pui masca de sfânt sau întelept.
De te târasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul îl sui la rang de tel,
De parasesti învinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi fara sfiala pe amândoi la fel,
De poti sa-ti afli scrisul si spusa talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Când vorbele si fapta în vânt ti-s risipite,
Tu dându-le la dracu’ poti altele scorni.
De poti sa faci întruna dintr-un câstig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,
De poti sa-ti storci si gândul si inima si nervii,
Îmbatrânite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarâre, plecându-te ca servii,
Când toti striga ‘nainte, doar tu strigi înapoi!
Daca stând în multime te-mpaunezi semet,
Dar lânga cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Pe dusmani si pe prieteni, tratându-i cu dispret,
În fata-i lingusesti si-n dos ‘i-nseli amarnic,
Si daca poti oriunde, oricând sa faci un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamântul, cu tot prinosul sau,
Vei fi-ntre Domni – întâiul, dar niciodata OM!
Facând-o pe desteptul si cu-n cuvânt nu-l certi,
De nu te-ncrezi în nimeni si nimeni nu te crede
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti.
De nu rabzi nicio clipa un rau sa-l împlinesti
Si daca minti mai tare, când altii nu spun drept,
De-ti place în iubire cu ura sa lovesti
Si totusi îti pui masca de sfânt sau întelept.
De te târasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul îl sui la rang de tel,
De parasesti învinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi fara sfiala pe amândoi la fel,
De poti sa-ti afli scrisul si spusa talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Când vorbele si fapta în vânt ti-s risipite,
Tu dându-le la dracu’ poti altele scorni.
De poti sa faci întruna dintr-un câstig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,
De poti sa-ti storci si gândul si inima si nervii,
Îmbatrânite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarâre, plecându-te ca servii,
Când toti striga ‘nainte, doar tu strigi înapoi!
Daca stând în multime te-mpaunezi semet,
Dar lânga cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Pe dusmani si pe prieteni, tratându-i cu dispret,
În fata-i lingusesti si-n dos ‘i-nseli amarnic,
Si daca poti oriunde, oricând sa faci un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamântul, cu tot prinosul sau,
Vei fi-ntre Domni – întâiul, dar niciodata OM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu