Intre Iasi si comuna Scanteia, se asterne unul dintre cele mai gaurite, cariate, macinate si iritante drumuri din cate mi-a fost dat sa intalnesc. Cred ca asfaltul ala e din vremea lui Stalin. Din loc in loc, trebuie sa te opresti si sa te uiti cu atentie inainte de a porni din nou.
Acest drum infernal este de mii de ori mai prost intretinut decat cel care merge la Mogosesti, asa incat, intorcandu-ma de la targ, abia asteptam sa ajung la intersectia salvatoare. Exista insa, pentru unul ca mine, venit de la sute de kilometri, si un avantaj: mergeam atat de incet, incat imi puteam permite sa observ cu atentie imprejurimile si sa opresc, la nevoie, pentru poze. Asa se face ca am dibuit, undeva intre Lunca Cetatuii si Dumbrava, pe marginea unui lac, un panou de avertizare:
Am mai mers cativa metri si, ce sa vezi? O trupa numeroasa de pescari dadea la peste fara niciun fel de apasare. Iar peste lac, o multime de doamne, domnisoare si domni, se odihneau dupa o zi de munca, unii pescuind, altii aruncand diverse obiecte in apa, altii mancand si band, iar altii racorindu-si picioarele in lac.
 | ||||||||
| La odihna |
 |
| O undita dintr-o padure de undite |
M-am uitat la panou, apoi la pescari, apoi iarasi la panou si, deodata, am inteles de ce nu se asfalteaza drumurile. In Iasi, in afara Iasilor si oriunde in tara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu