Unul dintre cuvintele de care ma feresc precum dracu' de tamaie atunci cand vine vorba de educatia Mariei este "trebuie". Pentru ca, asa cum este el inteles de cei care-l folosesc cu mare placere, acest cuvant este lipsit de sens. Tin minte cu mare precizie revolta care ma cuprindea, copil fiind, atunci cand, dupa ce mancam de pranz, tata imi spunea: "si acum trebuie sa dormi o ora". Ei bine, de ce trebuia sa dorm eu, in vreme ce baietii din gasca bateau mingea pe-afara? Ce putea sa insemne acel "trebuie"? Acum stiu ca sensul pe care i-l atribuia tata era: "daca nu faci ce spun eu, iei o mama de bataie". Numai ca el spunea "trebuie" ca si cum, indiferent de ce s-ar fi putut intampla, sub nicio forma si in nicio imprejurare eu n-as fi putut face altcumva decat sa dorm ora aia.
Mai mult, acel "trebuie" lasa a se intelege ca nu numai eu, dar nicio alta persoana de pe pamant nu avea cum sa faca altceva dupa pranz decat sa se lungeasca in pat si sa doarma - lucru evident fals. Asadar, am inteles ca "trebuie" nu este altceva decat o forma de impunere a vointei unei persoane mai puternice in fata alteia mai slabe, eventual sub masca unei aparente imposibilitati ca lucrurile sa stea altcumva.
Mai mult, acel "trebuie" lasa a se intelege ca nu numai eu, dar nicio alta persoana de pe pamant nu avea cum sa faca altceva dupa pranz decat sa se lungeasca in pat si sa doarma - lucru evident fals. Asadar, am inteles ca "trebuie" nu este altceva decat o forma de impunere a vointei unei persoane mai puternice in fata alteia mai slabe, eventual sub masca unei aparente imposibilitati ca lucrurile sa stea altcumva.
Ulterior, m-am gandit ca "trebuie" poate veni din interiorul omului. De exemplu, un betiv ar putea, la un moment dat, cuprins de lehamite, de panica, sau iluminat de flacara dumnezeirii, sa-si spuna in sinea lui: "trebuie sa ma las de bautura". Dar raspunsul corect este: "nu, nu trebuie, daca vrei sa renunti este OK, dar daca nu, poti sa bei in continuare, nu te poate obliga nimeni sa renunti, ai liber arbitru si faci intotdeauna cum vrei tu". Cand spui "trebuie", asta suna ca o constrangere. Si este limpede ca nimeni nu te poate constrange sa faci ceva. Chiar daca ai sta legat fedeles pe scaunul de tortura si calaul ti-ar vantura clestii inrositi pe sub nas, cerandu-ti sa marturisesti ceva, tot nu "trebuie" sa faci ce vrea el. Poti, la fel de bine, sa alegi varianta cealalta, in care nu marturisesti nimic si-ti razi de clestii lui inrositi. Daca ti-e frica de durere, sau ai motivele tale sa doresti sa scapi de-acolo, poti alege sa marturisesti. Dar asta nu inseamna ca a trebuit sa faci marturisirea, ci doar ca tu ai ales s-o faci. Asadar, totul e chestiune de decizie si asta-i spun si eu Mariei dimineata, cand nu vrea sa se dea jos din pat ca sa plecam la scoala: "e decizia ta, daca vrei sa ramai acasa ramai, daca vrei sa mergi la scoala, mergem". Dar nu-i spun niciodata "trebuie sa te dai jos din pat", pentru ca, asa cum am aratat, in realitate nu trebuie. Nimic nu trebuie.
Cand oamenii si-au dat seama ca nimic nu trebuie, au inventat morala si legile. Acuma pot spune linistiti: "trebuie sa fii cinstit", sau "trebuie sa iti platesti taxele" si oricine intelege ca "trebuie" se traduce, in acest caz, prin "fii cinstit sau incalci codul moral", respectiv "plateste-ti taxele sau intri la inchisoare". Dar se vede limpede ca astea nu sunt decat constrangeri. Problema, asadar, ramane: nu te poate obliga nimeni - deci nu trebuie - sa respecti nici principiile morale, nici legile. Este doar de preferat sa o faci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu