E sambata, ceasul arata ora 10. S-a deschis targul de carte - penultima zi. Nu stiu ce se pune la cale, dar au aparut niste intrumentisti care se antreneaza in sala, la 15 metri de mine. Un tobosar bubuie necontenit. In pauzele dintre doua bubuieli se aude "Let it be" in statie. Ceva care deja am impresia ca este tipic pentru acest targ. Ieri, la o anumita ora, a venit cineva din partea organizatorilor si mi-a inmanat un fluturas, explicandu-mi totodata ce e cu el. In timp ce persoana imi explica despre ce e vorba, avea loc o lansare. Un domn in varsta racnea ceva intr-un microfon. Peste el, se suprapunea un blues revarsat din statie.
Un adevarat vacarm aici, in locul unde am eu standul. Ca urmare, n-am inteles ce-mi spunea domnisoara respectiva - prea delicata pentru a striga la mine ca pe stadion - dar nu mi-am batut capul, doar imi daduse un fluturas din care puteam sa aflu tot. Problema e ca nu mi-am batut capul nici sa citesc ce scria pe fluturas, drept pentru care am ratat "Cocktailul organizat cu prilejul Targului International de Carte LIBREX". Daca eram atent, puteam sa ma duc la Ramada Iasi City Center si sa infulec bunatati. Dar eu, precum "cel mai natang dintre dobitoace" (Svejk), m-am dus glont la Hadambu. Pe drum m-am oprit la marele magazin satesc, de unde am achizitionat niste ciorapi, un prosop, doi litri de apa si ceva de mancare. Apa era pentru spalat - operatiune efectuata in padure. Mancarea consta in patru felii de branza topita, jumatate de paine taiata felii si vreo 200 de grame de salam cu sunca. Salamul era deja curatat si feliat - aveau un castron de plastic plin. In timp ce una din vanzatoare lua cu mana ei fina salamul din castron si il punea intr-o punga, cealalta mi-a aratat oferta de prosoape. I-am spus de care vreau si ea, pe un ton oarecum plangaret, mi-a zis cam asa: "Domnu, dumneavoastra stati aici, in satul asta..." "Nu, stau la manastire, la Hadambu", am replicat eu. Apoi am intrebat-o: "Dar daca as fi vrut sa stau aici as fi avut unde?" N-a inteles intrebarea. "E cineva aici in satele astea, care ar fi putut sa ma tina cateva nopti?" am revenit eu. "Domnu, eu sunt aici de zece ani, sunt femeie maritata, dar va spun ca rautate ca aici, in satul asta.." I-am zis vanzatoarei: "Oriunde ma duc in tara aud acelasi lucru." Am cam descumpanit-o cu observatia asta. Am vrut sa o mai intreb una-alta, insa raspunsurile ei aveau un aer absent. Pana la urma, am inteles ce se petrece. In sala cealalta, de care ne despartea o usa, se auzeau niste racnete animalice, ininteligibile, acompaniate de lovituri care ar fi putut sa fie produse de izbirea unei halbe de lemnul mesei. Tineretul inflamat se manifesta din plin. Vanzatoarele erau atente acolo, in detrimentul clientilor. Am aflat ca bataile sunt ceva frecvent si sunt pricinuite de te miri ce, de la un cuvant aiurea pana la mai vechi animozitati rascolite de berea combinata cu vodca. Apoi a aparut un tip care a spus doar atat: "doua feluri de branza si salam". Imediat, vanzatoarea a scos castronul cu felii, a luat o paine si a taiat-o in doua, apoi a despicat una dintre jumatati pe lung si a introdus acolo branza si salamul. Acela era un sandwich pe care cei din carciuma il consuma atunci cand alcoolul ingerat isi cere drepturile.
Un adevarat vacarm aici, in locul unde am eu standul. Ca urmare, n-am inteles ce-mi spunea domnisoara respectiva - prea delicata pentru a striga la mine ca pe stadion - dar nu mi-am batut capul, doar imi daduse un fluturas din care puteam sa aflu tot. Problema e ca nu mi-am batut capul nici sa citesc ce scria pe fluturas, drept pentru care am ratat "Cocktailul organizat cu prilejul Targului International de Carte LIBREX". Daca eram atent, puteam sa ma duc la Ramada Iasi City Center si sa infulec bunatati. Dar eu, precum "cel mai natang dintre dobitoace" (Svejk), m-am dus glont la Hadambu. Pe drum m-am oprit la marele magazin satesc, de unde am achizitionat niste ciorapi, un prosop, doi litri de apa si ceva de mancare. Apa era pentru spalat - operatiune efectuata in padure. Mancarea consta in patru felii de branza topita, jumatate de paine taiata felii si vreo 200 de grame de salam cu sunca. Salamul era deja curatat si feliat - aveau un castron de plastic plin. In timp ce una din vanzatoare lua cu mana ei fina salamul din castron si il punea intr-o punga, cealalta mi-a aratat oferta de prosoape. I-am spus de care vreau si ea, pe un ton oarecum plangaret, mi-a zis cam asa: "Domnu, dumneavoastra stati aici, in satul asta..." "Nu, stau la manastire, la Hadambu", am replicat eu. Apoi am intrebat-o: "Dar daca as fi vrut sa stau aici as fi avut unde?" N-a inteles intrebarea. "E cineva aici in satele astea, care ar fi putut sa ma tina cateva nopti?" am revenit eu. "Domnu, eu sunt aici de zece ani, sunt femeie maritata, dar va spun ca rautate ca aici, in satul asta.." I-am zis vanzatoarei: "Oriunde ma duc in tara aud acelasi lucru." Am cam descumpanit-o cu observatia asta. Am vrut sa o mai intreb una-alta, insa raspunsurile ei aveau un aer absent. Pana la urma, am inteles ce se petrece. In sala cealalta, de care ne despartea o usa, se auzeau niste racnete animalice, ininteligibile, acompaniate de lovituri care ar fi putut sa fie produse de izbirea unei halbe de lemnul mesei. Tineretul inflamat se manifesta din plin. Vanzatoarele erau atente acolo, in detrimentul clientilor. Am aflat ca bataile sunt ceva frecvent si sunt pricinuite de te miri ce, de la un cuvant aiurea pana la mai vechi animozitati rascolite de berea combinata cu vodca. Apoi a aparut un tip care a spus doar atat: "doua feluri de branza si salam". Imediat, vanzatoarea a scos castronul cu felii, a luat o paine si a taiat-o in doua, apoi a despicat una dintre jumatati pe lung si a introdus acolo branza si salamul. Acela era un sandwich pe care cei din carciuma il consuma atunci cand alcoolul ingerat isi cere drepturile.
Am plecat catre Hadambu. Pe drum, am tras langa un monument care strajuieste Mogosestii si unde am dedus ca vin satenii sa incinga niscaiva gratare. Deductia am facut-o privind bancile de lemn insirate pentru belvedere si gratarele din fier masiv plantate la cativa metri unul de celalalt.
 |
| Monumentul gratarelor (unul din ele se vede pe jumatate, in dreapta) |
Am preparat vreo patru sandwich-uri pe care le-am degustat in tihna, in timp ce, fara ca eu sa stiu, expozantii de la Librex se desfatau la Ramada cu tartine rafinate. Dupa ce am ispravit, m-am dus mai departe. Am oprit undeva, pe drum, cu padure mezozoica pe ambele parti. M-am adancit intr-un desis, unde am executat operatiunea spalarea, cu apa din bidonul de doi litri luat de la marele magazin cu sateni violenti.
La manastire, surpriza. In poarta ma astepta parintele Arsenie, pe care nu il mai vazusem de marti seara. I-am dat o carte si am stabilit sa ne intalnim in seara asta, pentru un pomelnic. M-am dus in dormitor si, exact cand sa pornesc laptopul, am auzit glasuri, usa s-a deschis si m-am trezit cu parintele staret, care aducea niste oaspeti. Dialogul a decurs cam asa:
- Dumneavoastra de unde sunteti?
- De la Timisoara
- Si cu cine ati venit?
- Singur, sunt la targul de carte din Iasi si cineva mi-a recomandat sa vin aici.
- Macar ati vorbit cu cineva sau v-ati instalat direct?
- Am vorbit cu un parinte la biserica mare.
- Bine, puteti ramane.
Apoi, au aparut doi domni din Oltenita. Unul dintre ei urma sa faca niste rugaciuni mai speciale, care dureaza mult, asa ca m-au intrebat daca ma deranjeaza toate astea. Le-am spus ca nu, eu pot sa dorm si cu lumina aprinsa, ba chiar si in galagie moderata. Asa ca m-am culcat si am dormit tun pana aproape de ora 6. Cand m-am trezit, lumina ardea. Nu stiu ce au facut cei doi, de ce nu au inchis-o. Am plecat tiptil, sa nu-i deranjez.
Sunt asa de frumoase aceste peripetii prin care ai trecut, iesind din cotidianul timisorean,incat peste ani,intorcand capul in urma le vei simti parfumul,iar nostalgia se va cuibari in sufletul tau.
RăspundețiȘtergere