Oricine doreşte poate citi statistici oficiale, studii şi analize comparate privind gradul de religiozitate al popoarelor europene. România ocupă pe departe primul loc la numărul de biserici pe cap de locuitor. În ţara noastră sunt aproape 20.000 de biserici. Asta înseamnă o medie de circa 1000 de locuitori la o biserică. Spre comparaţie, tot în România sunt circa 400 de spitale, ceea ce înseamnă cam 50.000 de locuitori la un spital.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Venetia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Venetia. Afișați toate postările
vineri, 26 septembrie 2014
marți, 6 august 2013
Chilotii venetieni
La italieni, uscatul rufelor prin atarnare pe sfori intre balcoane e boala nationala. Aproape ca nu poti face o poza fara sa te alegi si cu niste chiloti pusi la uscat. Ia uite cum te intampina venetienii:
vineri, 26 iulie 2013
miercuri, 17 iulie 2013
Veneția (1)
Cand am ajuns in autogara, am dat de-un indicator pentru Piata San Marco, unde se duce toata lumea ca sa stea la cozi infernale pentru a vizita Bazilica si Palatul Dogilor. Ne-am luat dupa el, am trecut peste un pod si ne-a aparut in fata intrarea intr-un hotel numit Papadopoli. Eu, dupa cum mi-e obiceiul, m-am intrebat ce-o fi cu numele ala: sa fie vorba de un domn numit Papadopoli, cu accent pe i, sau sa fie niste frati Papadopol si acolo sa fie vorba de plural - adica un Papadopol, doi Papadopoli? Poate e vorba de niste frati legendari, m-am gandit, cum erau fratii Gracchi, despre care ne invata domnul Mezarescu la istorie pe cand eram copii, rostindu-le numele sub forma frații grahi, cu accent pe a, si carora eu le spuneam, desigur, Frații Grași. Nu stiu inca raspunsul.
Publicat de
Raul Sebastian Baz
la
10:29
Etichete:
Anda Calugareanu,
bicicleta,
biserica,
canale,
fratii Gracchi,
gondola,
Maria,
Mezarescu,
Michelle,
Papadopoli,
Piata San Marco,
San Nicola da Tolentino,
Toma Caragiu,
Venetia
duminică, 14 iulie 2013
Sortul
Problema mea cu marea e ca ma plictiseste rau de tot. Dupa o zi de mare si plaja, nu mai am nimic de facut. Nu cunosc ceva mai plictisitor decat sa te trezesti si sa te duci pe plaja, sa intrerupi aceasta zacere doar pentru a manca, pentru ca apoi sa te duci din nou in acelasi loc, pe acelasi sezlong, sa iei aceeasi carte si sa zaci din nou, in aceeasi pozitie, pana seara. Multi oameni fac asta, sunt pline plajele lumii de ei. Eu unul inca nu sunt in stare de asa ceva. Din pacate, insa, nu sunt apt nici pentru cine stie ce jocuri de genul tenis cu piciorul - nu-mi mai arde. Daca as fi avut 20 de ani, lucrurile ar fi stat altfel - nu mai e nevoie sa descriu cum.
vineri, 12 iulie 2013
Venetia - inspre si dinspre
Venetia nu-i departe de Lido di Jesolo. Pana in 40 de kilometri. Am plecat de la hotel la 8:23, in mare viteza, desigur, pentru ca autobuzul soseste in statie la 8:30. Soferul, din cate ni s-a spus, nu se uita cu mana streasina la ochi daca nu cumva se apropie familia Baz, asa ca pleaca imediat ce oamenii din statie s-au urcat in autobuz. Ori la noi, obiceiul e ca in ultimele 30 de secunde, atunci cand trebuie sa iesim pe usa, Maria sa constate ca trebuie sa-si ia alte sandale, alta rochita etc. Prin urmare, cu mult ajutor din partea fortelor superioare, la 8:29 eram pe strada, intrebandu-ne cine o sa ajunga mai repede in statie - autobuzul sau noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)