O chestie ciudată mi s-a întâmplat într-o zi de vară în parcarea de la Billa de pe Gheorghe Lazăr. Să tot fie vreo patru ani de-atunci. Știu că mergeam în fiecare zi s-o iau pe Maria de la un club unde se distra foarte bine după școală. Veneau cu un microbuz la Lenau, luau copiii și îi duceau la club, apoi, pe la 6, mergeau părinții să-i recupereze. Eu profitam să mă opresc la Billa ori la Kaufland, de unde mai luam una-alta.
În ziua respectivă, tot așa am făcut: m-am oprit la Billa, am cumpărat ce-am cumpărat, am pus toate în portbagaj și am plecat. Aproape de ieșirea din parcare, am oprit în spatele unei coloane. Apoi a sunat telefonul și, cu toate că nu mai era coloana, am rămas locului, ca să vorbesc. Ei bine, la un moment dat, am văzut cum vine în fugă spre mașină un băiețel de vreo cinci ani. Venea pieziș, nici din față nici din lateral. A ajuns lângă mine, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și s-a suit lângă mine. Bineînțeles că am rămas interzis. Apoi, într-un gest reflex, am oprit motorul și am scos cheia din contact. După nici zece secunde, a apărut o femeie, tot în fugă. Deja mă gândeam că e vreo înscenare, că o să înceapă aia să urle că am vrut să-i fur copilul, însă oricum nu mai aveam ce să fac. A venit, a deschis ușa, l-a apucat pe băiețel de-o mână și l-a tras afară cu brutalitate. Apoi a bălmăjit ceva, n-am înțeles nimic, poate erau niște scuze și a plecat târând copilul cam cum fac eu uneori cu Richi când nu mai vrea să intre în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu