Magazinul din colt

Gata, mi s-a luat si cu targuielile la supermarket, la impinge cosu'. Fiecare pas risipit pe-acolo mi se pare ca rupe halci intregi din viata care mi-a mai ramas de trait. Orice cumpar din supermarket face parte din una dintre urmatoarele categorii: 1. Lucruri pe care le pot lua si din alta parte, mai aproape de casa; 2. Lucruri nefolositoare. Nu stiu de ce pot fi eu vazut tot la doua zile prin Auchan, Real, Metro, Kaufland, Billa etc. Cumpar aiureli, Maria a invatat si ea sa cumpere aiureli...Mi se pare ca merg intr-o directie total gresita, ca si cum m-as duce chitit catre niste mlastini inghititoare.

Azi, cat a fost Maria la engleza, m-am dus la Auchan. Aveam o lista de mofturi: maioneza, sos nu stiu de care, ghimbir si inca vreo doua. Si m-am pomenit intrebandu-ma: oare n-ar fi posibil sa existe inca un tip cu aceeasi lista, care sa intre in Auchan la aceeasi ora si sa isi umple cosul cu ele? Si cum ar fi ca exact cand intru eu, el sa fi lasat cosul undeva la capat de rand si sa bantuie in cautarea singurului produs care nu se afla si pe lista mea, la care s-a gandit exact cu zece secunde inainte de a ajunge eu langa cosul lui? Si cum ar fi sa iau eu cosul lui gata umplut, sa i-l las pe al meu in loc si sa ma duc la cassa tacticos, sa achit si sa o tai catre domiciliu? Oare actiunea asta asta ar fi asimilata cu furtul? Si care ar fi sansa ca intr-o viata de om sa te intalnesti cu asa o situatie?

Carevasazica, atunci cand intru in supermarket, o iau pe aratura, clar. Solutia e simpla: sa cumpar numai si numai de la magazinul din colt.

Cum era să fiu acuzat de kidnapping

O chestie ciudată mi s-a întâmplat într-o zi de vară în parcarea de la Billa de pe Gheorghe Lazăr. Să tot fie vreo patru ani de-atunci. Știu că mergeam în fiecare zi s-o iau pe Maria de la un club unde se distra foarte bine după școală. Veneau cu un microbuz la Lenau, luau copiii și îi duceau la club, apoi, pe la 6, mergeau părinții să-i recupereze. Eu profitam să mă opresc la Billa ori la Kaufland, de unde mai luam una-alta.

Un catel ciudat

Peste drum de blocul meu sta, de vreo doua zile, un catel ciudat. Sta, pur si simplu si pare insensibil la ce se petrece in jurul lui. Trec strada cu Richi in lesa, ne apropiem, dar catelul nici macar nu deschide ochii: sta covrig si doarme. Nu stiu de ce si-a ales acest loc, pentru ca nu stiu ce criterii de alegere au cainii comunitari. Poate ca pe banca langa care doarme a stat, candva, stapanul lui - un boschetar - pe care acum il asteapta. E atat de cuminte si de linistit, incat chiar am inceput sa ma gandesc daca nu pot sa-l ajut cu ceva.

Catelul ciudat morfolind spinarea de pui. Peste Bega se zareste si o pisica. Banca e la doi metri in dreapta.

Aseara i-am dus niste boabe din cele la care Richi stramba din nas. Nu s-a repezit la ele, a asteptat sa plec eu si abia dupa aia le-a mancat. Azi dimineata, la intoarcerea de la scoala, m-am oprit la Billa si i-am luat niste spinari de pui. Au fiert linistite cat mi-am baut prima ceasca de cafea, dupa care i-am dus catelului o bucata. Ce sa spun, a luat-o, dar nu cu lacomie, pare un caine manierat. A ros la ea vreun sfert de ora, timp suficient ca eu sa intru in casa si sa-i fac poze de pe geam. Interesant e ca unde-i dai mancarea, acolo o mananca. Alti caini, cum reusesc sa apuce un hartan, ceva, cum fug cu el si se ascund de nu-i mai gaseste nimeni.

Catelul ciudat nu se fereste de oameni, trec pe langa el biciclete, trec tigani cu carucioare, alergatori - n-are treaba. Cred ca acest catel a ajuns la un nivel superior de intelegere.