La doctor

Apropo de doctori, că tot se vânzoleşte ţara plecând de la unul dintre ei - Raed Arafat, mi-am amintit de un astfel de domn, lucrător la spitalul de copii din Timişoara, arab şi el. Anul trecut, prin mai-iunie, Maria se tot plângea că are nişte dureri la gleznă. Căzuse destul de rău cu câteva luni înainte, dar stătuse cu piciorul imobilizat şi problemele păreau rezolvate. Aşa că revenirea durerilor, chiar dacă uşoare, mi se părea că necesită un consult. Mi-am scos fetiţa de la şcoală şi m-am dus la spital. Acolo, dezastru: sala de aşteptare arhiplină, oameni pe coridoare, prin toate colţurile, mă mir că nu erau şi pe tavan. Nu exista o ordine, o programare, se îmbulzeau cu toţii şi strigau, aşa că doctorului nu-i rămânea decât să îi ia pe cei mai apropiaţi de uşă. Am fugit mâncând pământul de acolo şi am zis că mergem să căutăm o clinică privată.
Am făcut câţiva paşi şi, aproximativ peste drum, am şi văzut-o. Am intrat, am întrebat dacă există chirurg la ora aia, mi s-a spus că numai a două zi. Excelent, mi-am zis, hai să mă programez. I-am dat cucoanei de la recepţie toate datele mele, i-am descris problema pe care o aveam şi mi-a spus: „mâine la ora 10:40”. Wow, am fost foarte impresionat. Am dat să plec, însă tipa mi-a zis: „Vă rog să-mi lăsaţi şi un număr de telefon, pentru orice eventualitate”. I-am dat numărul şi am plecat. A doua zi, iar am scos-o pe Maria de la şcoală şi, pe la 10:30 am ajuns la clinica privată, la specialistul arab. Când am intrat, surpriză: o mare masă de oameni umpluse sala de aşteptare, aşa că mi s-a părut, pentru o fracţiune de secundă, că m-am dus din greşeală tot la spitalul de copii. Dar mi-am revenit rapid şi am început cu tipa de la tejghea următorul dialog:
- Bună ziua, am o programare la chirurgie pentru ora 10:40
- Cum vă numiţi?
- Raul Baz
- Aşa este, a zis răsfoind catastiful, numai că va trebui să aşteptaţi până intră ceilalţi.
- Păi staţi puţin, ne-aţi programat pe toţi la aceeaşi oră?
- Nu, dar domnul doctor a avut nişte probleme la spital şi abia acum zece minute a putut să ajungă.
- Dar la ce spital lucrează dânsul?
- La spitalul de copii.
- Aha. Bun şi de ce nu mi-aţi dat un telefon să mă anunţaţi? De ce mi-aţi mai cerut numărul, doar aşa, ca să arătaţi că vă pasă?
- Ne cerem scuze
N-avea rost să mai discutăm. Doctorul ăla avea job la un spital şi mai avea şi cabinet particular peste drum de acelaşi spital. Programa oameni la consultaţie pe bani în timp ce el era dincolo, producând alţi bani. Sincer să fiu, m-am gândit să mă duc să-l reclam pe undeva. Apoi mi-am zis că n-are rost, oricum nu se va întâmpla nimic. Am apelat la cineva care ştie doctori şi mi-a recomandat pe cineva în altă parte a oraşului. Am sunat, am dat de o tipă care ne-a programat după o oră. M-am dus şi am plătit 100 de lei înainte, ca la curve, apoi am intrat în cabinet. Doctorul ăla părea destul de priceput, mi-a zis tot felul de chestii cu încălţămintea, cu calciul etc. În timpul asta îi palpa piciorul Mariei. La sfârşit a zis că totul e în regulă, nu trebuie să mă îngrijorez, însă pentru durerile astea să iau nişte Ibalgin, cu care să ung glezna fiică-mii seara. Buuuun, am plecat la farmacie. Pe drum, Maria a sunat-o pe maică-sa şi i-a spus despre ce e vorba. La care maică-sa a zis: „din câte ştiu eu, Ibalginul nu se dă la copii de 8 ani, să vă uitaţi pe prospect". La farmacie, am cerul prospectul şi, citind, am dat peste următoarea frază: „Se va evita utilizarea Ibalgin Gel la copii cu vârsta sub 15 ani datorită lipsei datelor clinice privind administrarea acestui medicament la această grupă de vârstă". Bineînţeles că iar mi s-a urcat nu ştiu ce până în creier şi m-am gândit să mă întorc la doctorul ăla şi să-l iau la întrebări. Dar şi de data asta am zis: „n-are niciun rost”. Până la urmă, am fost pe la nişte naturişti, am luat de acolo un gel Hymalaia despre care am fost asigurat că poate fi folosit şi de copii şi cam asta a fost.