Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa
fii buna pentru ca sa poti fi fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea
satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu
pot fi iubiti si al doilea...al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete,
care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari asupra
carora n-ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata
fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit
sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi
rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De
aceea vezi atat de putini oameni fericiti.... ATATIA CAT MERITA.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.
Se stie ca durerea este un minunat
sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane
sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi
pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti
vina.
Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori
te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei
si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei
rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa
strigi: "Uitati-va la mine!" Dar mai ales as vrea sa scriu de-a
dreptul in sufletul tau aceasta: "Sa nu faci o fapta a carei amintire
te-ar putea face vreodata sa rosesti". Nu e triumf pe lume, nici multumire
mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi
trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti
si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,
A. Vlahuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu