Un punct de vedere greșit despre obiectivitate

Am avut, pe Facebook, un dialog cu un prieten căruia îi voi spune A.B. În discuție a intervenit, la un moment dat, o prietenă căreia îi voi spune M.P. Acest dialog îmi prilejuiește câteva observații pe marginea obiectivității în politică și, de altfel, în viața de toate zilele. Iată dialogul:

Obiectivii

Unul din lucrurile care-mi plac la compatriotii mei este incredibila capacitate de a se situa pe pozitii partizane clamand, totodata, echilibrul si obiectivitatea. Lucrul asta se vede cel mai bine acum, cand mai toata lumea injura la Basescu. Tot felul de analisti ies la televizor ori scriu pe bloguri si isi incep discursurile cu precizari de tipul "o sa incerc sa fiu cat mai obiectiv". Printr-o stranie chimie mentala, cam toti au ajuns la ideea ca a fi obiectiv inseamna a fi anti-basel. N-am nimic de obiectat, asa o fi pentru ei. Numai ca obiectivitatea nu poate convietui cu partizanatul. Sa nu uitam vremea in care credeam ca toata lumea e impotriva lui Ceausescu - ne inchipuiam pe atunci ca asta inseamna sa fii obiectiv. Pentru ca propaganda sustinea niste minciuni evidente, noua ni se parea ca a fi obiectiv inseamna a contrazice acele minciuni. Ori asta este o eroare fundamentala.