Socken

Mai zilele trecute, pregătindu-mă să merg până la Mall, i-am spus, printre altele, Mariei că o să intru pe la Auchan ca să cumpăr niște șosete. Chestia asta a generat un dialog la care nu mă așteptam. El a decurs cam asa:

- De la Auchan îți iei tu șosete?

- Da, înainte îmi luam de la Real, dar dacă s-a închis, mă duc la Auchan. E vreo problemă?

Iarba, ciorapii si sticlele de plastic

Am realizat, in sfarsit, de ce-mi vine atat de greu sa duc lucrurile pana la capat. Stiu acum de ce intotdeauna las cate ceva nefacut, un amanunt, ceva, uneori un fleac, dar care poate strica toata impresia. De multe ori o strica efectiv, cunosc cazuri destule. Sunt oameni care vad limpede ca ai tuns, sa zicem, iarba din curte si ca ai facut o capita de doi metri, dar inca si mai limpede vad ca pe langa gard au ramas niste fire netaiate. Pentru acest gen de oameni, exact firele alea ar fi fost cele mai importante, incat iti vine sa te intrebi: oare ar fi fost multumiti daca taiai doar acele fire si restul il lasai neatins? 

Parfum de bocanci

Una dintre marile mele probleme în adolescență și dincolo de ea până pe la 25 de ani a fost transpirația urât mirositoare a picioarelor. Din cauza ei, preferam să nu mă duc în anumite vizite, unde știam că trebuie să mă descalț. Fără niciun fel de exagerare, dacă-mi scoteam pantofii urma un dezastru. De multe ori, aveam la mine o pereche de ciorapi curați și, după ce stăteam o vreme mai îndelungată încălțat, căutam o chiuvetă, mă spălam pe picioare și îi schimbam. Numărul situațiilor în care fusesem obligat să plec din casa cuiva intempestiv era mare. La fel și cel al cazurilor în care ireparabilul se produsese și mă făcusem - în opinia mea - de râs. 

Animalul Insistent

Pe la 7:30 - 8, in fiecare dimineata, Animalul Insistent - ma refer la Richi, vine si racaie la usa ca sa il scot la plimbare. Pentru el nu conteaza ca m-am culcat la 10 seara sau la 3 dimineata. El atata stie: e ora de mers afara si eu trebuie sa ma scol. Lucrul asta devine extrem de enervant, somnul piere, asa ca ma scol si incep sa ma pregatesc de plecare. Dar aici apare un alt moment enervant, as zice fioros de enervant: imperecherea ciorapilor. Niciodata nu am reusit sa gasesc o solutie acceptabila la problema asta. Ciorapii mei stau claie peste gramada intr-un sertar adanc cat Fosa Marianelor. Daca ar fi toti de-un fel, ar fi OK: as lua doi la intamplare si s-ar potrivi. Dar ei sunt de multe feluri si pana gasesc eu doi de acelasi tip, trece o multime de vreme, in care Animalul Insistent devine tot mai nelinistit si ma preseaza psihic dincolo de orice limite acceptabile. Azi dimineata ma gandeam sa deschid un mic atelier unde sa cos pe ciorapi tot felul de lucruri, la cererea clientilor. Adica vine omul cu ciorapii imperecheati si eu cos pe ei chestii cum ar fi "Ionescu1" sau "Ciorapul gaurit1" sau, pur si simplu, "1"

Underwear

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, dupa ce fac dus, imi abandonez in vana, pentru o vreme, chilotii si ciorapii. Explicatia e simpla: ma simt atat de bine dupa ce am facut dus, incat nu mai am niciun chef sa ma ocup de spalat rufe, cu atat mai putin chiloti si ciorapi. Ii las in vana, cu gand sa-i spal mai tarziu, dupa ce ma relaxez zacand pe vreo canapea. De cele mai multe ori, insa, ii uit acolo, ceea ce a condus-o pe Maria sa lipeasca pe usa de la baie urmatorul afis:

Afisul Mariei - se observa ca aduce cu un body