Am realizat, in sfarsit, de ce-mi vine atat de greu sa duc lucrurile pana la capat. Stiu acum de ce intotdeauna las cate ceva nefacut, un amanunt, ceva, uneori un fleac, dar care poate strica toata impresia. De multe ori o strica efectiv, cunosc cazuri destule. Sunt oameni care vad limpede ca ai tuns, sa zicem, iarba din curte si ca ai facut o capita de doi metri, dar inca si mai limpede vad ca pe langa gard au ramas niste fire netaiate. Pentru acest gen de oameni, exact firele alea ar fi fost cele mai importante, incat iti vine sa te intrebi: oare ar fi fost multumiti daca taiai doar acele fire si restul il lasai neatins?
Dar asta e un exemplu extrem. Eu fac altfel de chestii. De exemplu imi aranjez lucrurile in dulap. Aranjez tot, mai putin ciorapii, care raman intr-un colt, gramada. Sau, cand facem curatenie generala, ma apuc si strang sticlele de plastic - le scot de dupa usi, de sub dulapuri, din cele mai neasteptate locuri unde le-au rostogolit cateii, dar las cateva in mijlocul mesei, la bucatarie. Si bineinteles ca facand asa, oricine vede rezultatul muncii mele se leaga exact de ciorapii aia sau de sticlele alea.
Cum spuneam, stiu exact de ce fac asa. Din doua motive: am fost profesor de matematica si am fost director de hoteluri. Sa ma explic.
Cand predam matematica, lucrul care mi se parea cel mai important in rezolvarea unei probleme era sa-ti vina ideea. Iar eu gandeam, curgeau apele pe mine de concentrare si la un moment dat... pac! - scoteam ideea. Restul, adica punerea ei in aplicare, nu era decat munca de jos, accesibila oricui. Eu eram omul care facea greul, dupa care nu se mai cobora sa rezolve si micii pasi care lipseau pana la QED.
La fel ca director de hoteluri. Eu aveam conceptia, faceam inceputul, lucrul cel greu, luam decizia, apoi ceilalti executau. Uneori faceam si anumite lucruri rezervate subalternilor, doar asa, ca sa le arat celorlalti ca pot si eu sa fac ce fac ei (dar, desigur, ei nu ar fi putut face ce faceam eu).
Si uite-asa, am ramas cu obiceiul asta prost de a face totul pana aproape de final, lasandu-le insa celorlalti finalizarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu