Un fenomen extrem de interesant pe care l-am observat în ultimii ani este îndoctrinarea completă, până la capăt, o adevărată spălare a creierelor aplicată cu succes unor concetățeni de-ai noștri. Îndeobște, atunci când li se prezintă un punct de vedere, oamenii care gândesc își pun întrebări, fac comparații, analizează argumentele etc. După care adoptă o anumită poziție și o susțin în disputele cu ceilalți. Asta am dorit cu toții pe vremea când eram striviți sub călcâiul comuniștilor: să avem dreptul de a exprima, în mod liber, puncte de vedere personale. Astăzi avem această libertate, însă constat cu o oarecare stupoare, că există români - și nu puțini - care pur și simplu nu pricep că oamenii pot avea păreri de alt tip decât ale lor. Sunt indivizi îndoctrinați până la capăt, cum spuneam. O să dau două exemple.
În seara în care Mircea Geoană țopăia ca un prost, în văzul întregii țări, pe textul „Mihaela, dragostea mea”, mă trezesc cu un mesaj telefonic de la un vechi amic, care ținea să-mi împărtășească bucuria lui extremă: „URA! Am scăpat de Băsescu!” Înainte cu câteva zile de al doilea referendum pentru demiterea lui Băsescu, mă apelează pe Facebook o persoană care locuiește în Germania și-mi scrie cam așa: „auzi, duminică poate ne cuplăm cumva să mergem la vot că să-l dăm jos pe Băsescu”. Pot da încă 7-8 astfel de exemple, dar cred că astea sunt suficiente ca să mă fac înțeles. Ce au ele în comun? Simplu: faptul că persoanele respective, îndoctrinate până la capăt, nici măcar nu puteau concepe că eu (și, prin extensie, alte persoane) aș fi putut avea o altă opinie decât aceea că Băsescu trebuie dat jos. Pur și simplu, unor astfel de oameni li se pare că oricine altcineva este, by default, anti-Băsescu, așa încât nici măcar nu le trece prin cap să te întrebe care este punctul tău de vedere. Ei trăiesc cu convingerea că absolut toată lumea se uită la Antena3 și că fiecare român îi iubește pe Badea, Gâdea și ceilalți mercenari siniștri ai Varanului. Asta este, în opinia mea, dovada că îndoctrinarea a reușit: ajungi să nu mai ai nicio îndoială că opinia ta este cea corectă și că ea e împărtășită de toți ceilalți, fără excepție. Îmi amintesc de povestea pe care mi-a spus-o, prin anii 80, un căpitan de vapor pe care îl cunoscusem la Sinaia. Zicea că într-o toamnă ajunsese în nu mai știu ce port nord-coreean și descărca acolo diverse conteinere. Într-o seară destul de întunecoasă, în timp ce se plimba pe chei, unul dintre lucrătorii coreeni i-a cerut o țigară. Căpitanul i-a întins pachetul, coreeanul s-a servit, a aprins țigara, a tras din ea și apoi a zis în rusește: „Oh, ce bună e țigara asta! Ce marcă e?” Căpitanul i-a răspuns: „Philip Morris”. „Așa țigări bune faceți voi în România?” „Nu, astea sunt americane". În acel moment, coreeanul s-a înecat cu fumul, a aruncat țigara pe jos și a strivit-o cu violență maximă sub talpa încălțămintei, în tot acest timp înjurând și blestemându-i pe imperialiști cu tot cu produsele lor. Coreeanul ăla este, pentru mine, exemplul tipic de individ îndoctrinat până la capăt. În mintea lui nu încăpea ideea că un căpitan român ar putea să-i dea altceva decât o țigară românească. Mai mult, pentru nimic în lume nu ar fi putut concepe că o țigară produsă de americani ar putea fi bună la gust. La cineva născut și crescut în Corea de Nord, astfel de concepții nu mă surprind. Dar la niște români care și-au cucerit libertatea prin revoluție...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu