Multi profesori din tara noastra sunt convinsi ca sistemul romanesc de invatamant e unul bun. Singura deficienta pe care o observa ei este nivelul redus de salarizare. Sau, ma rog, unii mai critica si modificarea foarte frecventa a legii invatamantului, schimbarile politice de directori, inspectori, portari etc. In rest, insa, ei considera ca nu ar trebui umblat la mai nimic. Elevilor de clasa a n-a, spre exemplu, trebuie sa li se predea aceleasi lucruri care li se predau dintotdeauna elevilor de clasa a n-a, elevii trebuie sa lucreze acasa ore in sir, umpland caiete peste caiete, in vacante trebuie sa faca o gramada de teme la fiecare materie, ca sa nu piarda, chipurile, legatura cu scoala, structura orelor trebuie sa fie aceeasi ca pe vremea lui Ceausescu - adica ascultarea din lectia de zi, apoi predarea noii lectii, profesorii trebuie sa fie respectati ca un fel de supraoameni, disciplina este in continuare impusa prin amenintari cu extemporale si scaderea notei la purtare etc. Eu stiu cum functioneaza sistemul, pentru ca am fost profesor. Nu neg ca s-au facut anumite schimbari, insa in esenta lucrurile au ramas la fel. Degeaba faci semestre in loc de trimestre, de pomana pui calificative in loc de note, in zadar vorbesti despre curicula, daca in ore se intampla aceleasi lucruri care se intamplau si acum 20 de ani.
Profesorii nostri sunt in continuare convinsi ca singurul lucru care conteaza este ca ei personal sa-si faca treaba bine, sa fie seriosi, sa munceasca mult cu copiii, sa faca pregatire suplimentara, sa gaseasca mijloace de apropiere de elevi, sa tina legatura cu familia etc. Ori asta se poate face si intr-un sistem reformat si intr-unul nereformat. As putea spune ca sistemul romanesc de invatamant functioneaza exact ca sistemul de sanatate: el se bazeaza pe competente individuale, pe oameni care-si iubesc meseria, pe entuziasti si cam asta este tot.
In sistemul de aici, in care am prins-o si pe Maria, lucrurile stau altfel, as zice complet altfel. Maria a avut pana acum trei profesoare principale si cu fiecare lucrurile au mers la fel - vreau sa spun ca nimeni nu isi bate aici capul cu probleme de genul "vreau sa incerc sa-mi dau copilul la clasa lui X ca e cel mai bun". Aici nu se pune problema asta, pentru ca exista niste standarde pe care trebuie sa le indeplineasca orice profesor care doreste sa lucreze la aceasta scoala. Odata ce le indeplineste, este angajat si isi face treaba la parametrii ceruti. Nu exista sa auzi ca profesorul X e mai bun decat profesorul Y.
Am zis profesoare principale: asta inseamna ca fiecare clasa are un fel de diriginte cu care petrece cea mai mare parte a timpului. In fiecare zi exista insa si ore care se fac cu alti profesori, in diverse cabinete - matematica, engleza, "drama", muzica, sport. Fiecare an scolar este impartit in perioade de-a lungul carora toata clasa se ocupa de o asa numita UOI (unit of inquiry). Imi aduc aminte, spre exemplu, ca anul trecut era o astfel de UOI dedicata mecanismelor simple: planul inclinat, scripetele, parghia etc. Data fiind tema, pe tot parcursul perioadei copiii fac proiecte, activitati in comun, nici pomeneala de "in manual, la pagina 36, problemele de la 6 pana la 9". Nici nu exista manuale. Competitia nu e incurajata, n-am auzit niciodata de la Maria sau de la colegele ei comentarii despre cat de slab sau de prost ar fi cutare. Cu totii lucreaza in echipa si le e clar ca scopul e sa faca proiecte bune, care sa prezinte interes pentru ceilalti si nu proiecte care sa fie mai bine facute decat ale celorlalti. Sunt multe de spus, poate vreodata o sa scriu despre ele. Acum o sa urc scrisoarea pe care am primit-o azi de la profesoara Mariei, in care ni se dau informatii despre urmatoarea UOI. Uite:
PS. Eu am sters numele profesoarei, poate ca nu doreste sa-i apara numele pe un blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu