Vad ca nu se mai opreste scandalul cu carnea de cal. Zilnic sunt descoperite noi si noi locuri in Europa unde oamenii baga in ei cal crezand ca e vaca. Ultima firma care a fost depistata pozitiv e cea care aproviziona fast-food-urile de la IKEA. Prilej sa-i spun Mariei ca nu-i exclus sa fi ciugulit si noi ceva carnita de mustang, pentru ca nu era chip sa mergem la IKEA si sa nu vrea Maria sa ne oprim sa si mancam cate ceva pe-acolo. Bun prilej, cu adevarat! Poate acum sa inteleaga si ea ca gustul e inselator, ca atata amar de populatie nu poate fi hranita ca la mama acasa, cu gaina de curte etc. Si poate o sa accepte sa manance lucruri facute la noi in cuptor. Om trai si om vedea.
Insa toata afacerea mi-a readus in memorie o intamplare de acum doi ani. O povestesc aici, desi ma obsedeaza ideea ca am mai scris de ea. Dar o caut pe blog si nu o gasesc, asa ca e posibil sa fie doar o impresie.
Dupa ce am mers noi, familia Baz, la ziua uneia dintre colegele Mariei, ne-am despartit. Eu am plecat sa cumpar diverse chestii de la Mall, iar Maria, Lili si o prietena de-a ei, Mihaela, s-au dus catre casa. N-a trecut jumatate de ora si primesc telefon de la nevasta-mea. "Am avut accident", imi zice. Sigur ca m-am speriat: "Ce accident? Maria e OK?" Totul erau OK, fusese un accident usor. Ce se intamplase: un TIR bulgaresc mergea cu viteza pe banda a doua si, ca sa faca la stanga, a luat intai putin dreapta, ca sa poata lua curba cum se cuvine. In acest moment, s-a suit pe Passatul condus de Lili si i-a cam creponat portiera si o aripa. Asta a fost tot. A venit politia, a facut ce acte avea de facut si a plecat. Bulgaroiul,vazand ca Lili fusese corecta si nu incercase sa-l infunde cat mai adanc, i-a dat Mariei o ciocolata si Mihaelei un pachet cu carne congelata, gata feliata, pe care a scos-o frumusel din burta TIR-ului. M-am dus acasa, m-am uitat la portiera si la aripa - nu era prea grav. Am stat de vorba cu fetele - luasera totul destul de in usor. AM mai palavragit ce-am mai palavragit, apoi am dus-o pe Mihaela la casa ei. Pachetul cu carne a ramas in frigider.
A doua zi, venind la noi Lenuta (femeia care deretica si gatea), am rugat-o sa faca o tocana din carnea aia. Zis si facut. A facut Lenuta o tocana de numa-numa. M-am apucat sa mananc si ce sa vezi: nu mergea nicicum. Avea tot ce-i trebuie in afara de gust. Asa ca am mancat eu vreo cinci sase bucatele pe care, daca n-ar fi fost sosul, nu le-as fi putut inghiti si apoi am renuntat. Dar am renuntat complet, in sensul ca i-am spus Lenutei sa ia pachetul si sa faca ce vrea cu el (pentru tocana aia se consumase nu mai mult de un sfert din pachet).
Peste doua zile, vine din nou Lenuta si-mi povesteste ce a patit cu carnea. A scos barabatu-sau un disc din ala de tractor pe care fac romanii gratare, a invitat un prieten de prin vecini care a adus si ceva vinaturi si s-au pus pe fript hartane. Au fript ei ce au fript si dupa aia s-au asezat la masa. Dar friptura le-a stat in gat. Nu au putut s-o manance si pace. Au pus pe ea mujdei, au tinut-o in tuica, ce mai, orice se putea incerca, pana cand celalalt tip a zis: "Sa stii ca asta nu poate sa fie altceva decat carne de cal". In cele din urma s-au enervat si s-au dus de i-au dat carnea unui tigan amarat care avea un bordei pe un maidan din vecinatate. Zicea Lenuta ca la scurt timp a vazut inaltandu-se fum de gratar din zona maidanului, semn ca tiganul se pusese si el pe treaba. Mai departe, nu stiu ce s-a intamplat.
Am intrebat-o apoi pe Lili ce fel de tir era ala si mi-a zis ca era unul care ducea carne in Bulgaria, dar nu din Romania ci naiba mai stie de unde, poate din Ungaria. Unde trebuia sa ajunga carnea aia, n-am nici cea mai vaga idee. Oricum, astazi abia realizez ce proportii poate sa aiba fenomenul si ma intreb in mod serios daca mai pot sa am incredere in ceea ce mananc indiferent unde in sistemul european de alimentatie publica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu