Dupa ce am constatat ca nu prea sunt sanse ca prietenii de pe net sa-mi dea o mana de ajutor la traducere, asa cum am scris aici, aici si aici, mi-a venit o noua idee. Am luat din biblioteca o carte scrisa de un american, m-am uitat cine a tradus-o, am cautat numele persoanei pe internet si am gasit-o: are cont de Facebook, lucru foarte bun. I-am scris, i-am spus ce vreau si am asteptat. Dupa o zi, mi-a raspuns. Ii pare rau - zicea, dar e prinsa in mai multe proiecte si nu se poate apuca de al meu. Dar imi poate da adresa de mail si telefonul unei prietene, care e la fel de profesionista si care, din cate stie, nu are, in aceasta perioada, un program atat de incarcat. Bun, i-am multumit frumos si am cautat-o pe doamna cealalta.
Nu o sa povestesc aici toate amanuntele. Cert e ca aceasta doamna a fost super-amabila (nici n-am gasit cuvinte sa-i multumesc) si mi-a facut in circa zece zile un numar insemnat de corecturi si modificari in bine. Iata ce mi-a scris in mailul final:
"Asa cum am promis, am incorporat sugestiile din corectura americana
acolo unde au fost consecvente cu originalul, iar acolo unde nu
corespundeau am oferit o varianta proprie. Am corectat problemele din
povestea cu Fendrik si am mai corectat diverse greseli legate de
scriere. Sper ca le-am identificat pe toate...
Din punctul meu de vedere textul este acum intr-o stare mai buna decat inainte."
Sincer sa fiu, am fost marcat: e ceva ca un om complet necunoscut sa-ti dea o mana de ajutor doar asa, fara nicio pretentie.
Cu toate astea, nu puteam fi multumit pana la capat, mai ales ca aceasta doamna imi spusese, citez: "lectura mi se pare sacadata, topica de multe ori romaneasca. Cuvintele
trebuie sa curga pe pagina, pana la urma este o poveste care trebuie sa
sune bine, nu numai sa fie corecta." Ori asta era exact lucrul de care m-am temut inca de la bun inceput. Ma gandeam ca rezultatul traducerii ar putea fi un text in limba romana, dar scris cu cuvinte englezesti.
Mi-am zis ca trebuie sa merg inainte, sa mai gasesc pe cineva care sa isi spuna parerea si eventual sa ma ajute in continuare.
Tot cautand, am dat peste un site cu cereri si oferte de traduceri. Am luat la intamplare un nume (n-avea rost sa citesc amanunte, toti cei de-acolo isi fac prezentari la superlativ). I-am trimis un mail, mi-a raspuns ca da, e de acord sa se ocupe. I-am mai trimis un mail in care ii ceream sa-mi spuna pretul. Dupa o zi, am primit urmatorul raspuns: "Buna ziua. Inainte de toate - scuze ca nu am mentionat inainte - aveti nevoie de factura? Asta pentru ca nu pot emite inca." Ce era sa-i mai raspund? Am inteles pe loc - persoana respectiva e la inceput, nu are firma, nu are experienta, nu are portofoliu - face traduceri la negru. Sa ma incurc cu ea ar fi insemnat sa ma intorc la primul stadiu - cel al traducerii initiale, facute de cineva care lucreaza corect si atat.
Apoi am dat de o persoana care a tradus carti la modul serios, profesional as zice. I-am scris, mi-a cerut textul, i l-am trimis, l-a citit, apoi mi-a spus: "M-am uitat pe text, are ceva probleme cu topica, e tradus binisor, dar e
pastrata topica romaneasca, in loc de cea englezeasca. Pe ici colo mai
mergeau si alte formulari, ca sa sune mai bine ar avea nevoie de putina
munca de corectare, insa nu va suna 100% nativ, oricat ne-am dori.
Putem sa ne apropiem destul de mult daca se lucreaza cu atentie pe text
si permiteti adaptarea usoara a frazelor."
Ajuns aici, mi-am pus doua probleme. Intai de toate m-am gandit ca este foarte posibil ca de fiecare data cand cineva imi pune textul la punct si eu cred ca este publicabil, sa apara altcineva care sa-mi spuna ca de fapt nu e chiar OK, ar mai trebui umblat pe ici pe colo. Si chiar cred ca fiecare traducator are propria lui viziune, in stransa legatura cu sensibilitatea lui, cu felul de a fi, cu temperamentul, cu experienta de viata, cu nivelul lecturilor, asa incat nu o sa gasesc niciodata o varianta de traducere care sa multumeasca pe toata lumea.
A doua problema pe care mi-am pus-o a fost cea a soundului nativ, despre care persoana la care am ajuns acum imi spune ca nu se poate atinge. Asta este, intr-adevar, o intrebare: cum se fac, in fond, traducerile? Eu am citit foarte multe carti traduse din engleza, din rusa, din germana, din franceza etc. Mi s-au parut, cu rare exceptii, a fi fost scrise direct in limba romana. Nu am observat nimic care sa nu sune OK - si atunci de ce nu as putea eu sa am o traducere care sa ii sune unui american ca si cum ar fi fost scrisa de un vorbitor nativ de engleza, care habar nu are de romana? Sincer sa fiu, nu pot sa inteleg ce se intampla. I-am pus aceste intrebari persoanei respective, dar nu mi-a mai raspuns. Poate doar intarzie, nu stiu ce sa zic.
Apoi, mi-a venit gandul cel bun. Dar despre asta, later - deja m-am intins prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu