Una din replicile pe care le primești atunci când te apuci să critici sistemul de sănătate pentru că o soră medicală nu și-a făcut datoria decât după ce i-ai dat șpagă, ori sistemul de învățământ pentru că o educatoare ți-a maltratat copilul, este următoarea: „nu sunt toți la fel”. Eu, sincer să fiu, întotdeauna m-am mirat așa o replică. Ea îmi dovedește că în mintea celor care o formulează este o mare confuzie. Uite de ce spun asta.
Sănătatea este un sistem de servicii publice care,contra unor sume de bani, ar trebui să îi trateze pe oameni atunci când se îmbolnăvesc. Simplu. Acest sistem, garantat de stat, ar trebui să funcționeze prin mecanismele lui, puse la punct de specialiși, verificate și îmbunătățite de-a lungul anilor de observații și experiență. Carevasăzică, atunci când apelezi la serviciile acestui sistem, nu ar trebui să îți bați capul cu chestiuni de genul „mă duc la doctorul cutare, că e mai bun”. Nu, sistemul ar trebui să-ți garanteze că problema ta se rezolvă indiferent la ce medic te duci. Lucrul ăsta se și întâmplă, atunci când e vorba de probleme obișnuite. Când ai o pată nedureroasă pe piele, nu-l cauți pe nu știu ce mare dermatolog: te duci la primul cabinet găsit pe net, îți iei unguentul și-ți vezi de drum. Problemele încep atunci când boala de care suferi e gravă. Atunci, începi să te gândești la un specialist reputat. Așa că, în România, o iei pe drumul calvarului: spitale, înghesuială, mirosuri, așteptări fără rost, birocrație, iluzii spulberate, tratamente greșite, violență de limbaj etc. Până la urmă ajungi la marele specialist, căruia trebuie să-i dai marea șpagă. Dar, în mod normal, asta nu ar trebui să se întâmple. Ar trebui ca orice specialist din sistem, constatând gravitatea bolii tale, să te trimită rapid la marele doctor X, care se ocupă de cazuri grave. Și uite-așa, dacă el te salvează, reputația îi este consolidată. Banii? Cu ei este altceva: întră în sistem, nu în buzunarul de la halatul marelui specialist.
Dar nu despre cazurile grave trebuie vorbit, ci despre cele obișnuite: te duci în spital, te internezi și sora nu-ți schimbă așternutul până nu-i dai bani. În învățământ, asta își are un echivalent: îți duci copilul la școală și primește numai 4 la engleză până îl dai la meditații. Peste tot, în orice serviciu public din România, există posibilitatea să pățești ceva similar, adică omul angajat cu salariu ca să-ți rezolve problema, ți-o rezolvă condiționat de șpagă.
Ei, în acest punct intervin cei care zic: „nu sunt toți la fel”. Bun, așadar nu toți profesorii îi dau copilului tău numai 4 până îl trimiți la meditații. Dar ce relevanță are asta pentru mine,ca beneficiar al serviciilor? Niciuna. Eu constat că sistemul este defect, pentru că permite ca oricine dorește, să treacă liniștit la condiționări: „îmi fac datoria numai dacă și tu faci ceva pentru mine”. Faptul că nu toți sunt la fel mi se pare, ca argument, de un absurd fără seamăn. Păi eu exact asta aș vrea, să fie toți la fel, să nu îmi ceară șpagă și să-și facă datoria. Sistemul trebuie să aibă mecanisme de a-i rejecta pe cei care își fac datoria numai contra bani necuveniți. Iar dacă nu are aceste mecanisme, sistemul este defect.
Îmi aduc aminte de cazul unui pilot român care a fost prins beat rangă pe un aeroport londonez, în timp ce se suia în avion ca să plece cu el în cursă. Acesta este un fapt grav, incredibil de grav. Compania TAROM, al cărei pilot este angajat acel domn, ar putea să aibă mari probleme. Dar și într-un astfel de caz, vin unii și zic: „nu sunt toți la fel”. Bun, sunt de acord, nu toți piloții se urcă beți rangă la manșă. Dar dacă eu am de ales între două companii aeriene și la una dintre ele știu că s-a întâmplat să fie găsit un pilot beat rangă, evident că o voi alege pe cealaltă. Eu nu-mi voi spune „nu sunt toți la fel”, pentru că eu nu mă sui în avion rugându-mă la Dumnezeu să nu am ghinionul ca pilotul să fie beat. Eu mă sui cu încrederea că pilotul nu are cum să fie beat. Și atunci când mai merg cu avionul, mă sui în aeronava companiei la care nu am auzit să se fi întâmplat un asemenea incident.
Până la urmă, cei care argumentează în felul ăsta - „nu sunt toți la fel”, consideră că un sistem de servicii trebuie să se bizuie exclusiv pe oameni și nu pe mecanisme interne bine unse. Școlile să meargă mai departe așa cum merg acum, dar să se găsească metode ca numărul profesorilor șpăgari să fie diminuat. La fel în sănătate, în administrațiile locale etc. Dar cum se poate face asta? Prin persuasiune, prin exemplul personal al celorlalți etc - zic ei. Ori astea sunt metode care n-au ținut, nu țin și nu vor ține. Soluția este cu totul alta: sistemele să aibă reguli și standarde, oamenii care acced în sisteme să îndeplinească standardele și să înțeleagă regulile, să nu mai fie nimeni angajat pe pile, cei care calcă alături să fie dați afară. E singura cale. Dacă vom continua să apărăm sistemele publice de servicii cu argumente de tipul „nu sunt toți la fel”, vom rămâne pe loc, în actuala groapă, în care, de altfel, pare că ne simțim destul de confortabil.
Dar nu despre cazurile grave trebuie vorbit, ci despre cele obișnuite: te duci în spital, te internezi și sora nu-ți schimbă așternutul până nu-i dai bani. În învățământ, asta își are un echivalent: îți duci copilul la școală și primește numai 4 la engleză până îl dai la meditații. Peste tot, în orice serviciu public din România, există posibilitatea să pățești ceva similar, adică omul angajat cu salariu ca să-ți rezolve problema, ți-o rezolvă condiționat de șpagă.
Ei, în acest punct intervin cei care zic: „nu sunt toți la fel”. Bun, așadar nu toți profesorii îi dau copilului tău numai 4 până îl trimiți la meditații. Dar ce relevanță are asta pentru mine,ca beneficiar al serviciilor? Niciuna. Eu constat că sistemul este defect, pentru că permite ca oricine dorește, să treacă liniștit la condiționări: „îmi fac datoria numai dacă și tu faci ceva pentru mine”. Faptul că nu toți sunt la fel mi se pare, ca argument, de un absurd fără seamăn. Păi eu exact asta aș vrea, să fie toți la fel, să nu îmi ceară șpagă și să-și facă datoria. Sistemul trebuie să aibă mecanisme de a-i rejecta pe cei care își fac datoria numai contra bani necuveniți. Iar dacă nu are aceste mecanisme, sistemul este defect.
Îmi aduc aminte de cazul unui pilot român care a fost prins beat rangă pe un aeroport londonez, în timp ce se suia în avion ca să plece cu el în cursă. Acesta este un fapt grav, incredibil de grav. Compania TAROM, al cărei pilot este angajat acel domn, ar putea să aibă mari probleme. Dar și într-un astfel de caz, vin unii și zic: „nu sunt toți la fel”. Bun, sunt de acord, nu toți piloții se urcă beți rangă la manșă. Dar dacă eu am de ales între două companii aeriene și la una dintre ele știu că s-a întâmplat să fie găsit un pilot beat rangă, evident că o voi alege pe cealaltă. Eu nu-mi voi spune „nu sunt toți la fel”, pentru că eu nu mă sui în avion rugându-mă la Dumnezeu să nu am ghinionul ca pilotul să fie beat. Eu mă sui cu încrederea că pilotul nu are cum să fie beat. Și atunci când mai merg cu avionul, mă sui în aeronava companiei la care nu am auzit să se fi întâmplat un asemenea incident.
Până la urmă, cei care argumentează în felul ăsta - „nu sunt toți la fel”, consideră că un sistem de servicii trebuie să se bizuie exclusiv pe oameni și nu pe mecanisme interne bine unse. Școlile să meargă mai departe așa cum merg acum, dar să se găsească metode ca numărul profesorilor șpăgari să fie diminuat. La fel în sănătate, în administrațiile locale etc. Dar cum se poate face asta? Prin persuasiune, prin exemplul personal al celorlalți etc - zic ei. Ori astea sunt metode care n-au ținut, nu țin și nu vor ține. Soluția este cu totul alta: sistemele să aibă reguli și standarde, oamenii care acced în sisteme să îndeplinească standardele și să înțeleagă regulile, să nu mai fie nimeni angajat pe pile, cei care calcă alături să fie dați afară. E singura cale. Dacă vom continua să apărăm sistemele publice de servicii cu argumente de tipul „nu sunt toți la fel”, vom rămâne pe loc, în actuala groapă, în care, de altfel, pare că ne simțim destul de confortabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu