Osul iepurelui
Denumire ştiinţifică: Ononis spinosa.
Denumiri populare: caşul
iepurelui, lingoare, sălăştioară.
Prezentare. Osul iepurelui este
un subarbust cu tulpină puternică, ramificată, ce poate ajunge la 50 cm înălţime.
Aparţine familiei papilionaceelor. Partea aeriană a acestei plante – mai ales ramurile – are spini. Frunzele sunt
trifoliene. Înflorirea are loc din iunie şi până în septembrie. Florile, de
culoare trandafirie, apar în vârful ramurilor. Osul-iepurelui are un miros
greu, de ţap. Creşte pe taluzul drumurilor, prin locuri virane, pe terenuri
accidentate şi uscate. Rădăcinile de osul iepurelui sunt folosite în industria
farmaceutică, la prepararea unor medicamente. Pentru uz medicinal, de la această
plantă se recoltează rădăcinile, florile şi codiţele frunzelor, dar mai ales rădăcinile.
Principalele preparate medicinale care se pot obţine sunt infuzia şi decoctul.
Se mai pot prepara: un extract apos, o poţiune diuretică, o băutură diuretică şi
sedativă.
Substanţe active mai importante: onopsina – o substanţă specifică, glucozide, omonina, onocerina, tanin,
ulei gras, acid citric.
Întrebuinţări.
Decoctul
din această plantă este un bun diuretic, acţionând, totodată, şi ca un
antiseptic al căilor urinare. Acest decoct dă rezultate şi în detoxifierea organismului,
în reumatism, în edeme renale, în cistite şi calculoză renală. Din rădăcinile,
florile şi codiţele frunzelor de osul iepurelui se face un ceai diuretic, cu
efect în tratamentul calculilor biliari. Acest ceai este şi un bun expectorant.
Cu extractele de rădăcină de osul iepurelui se pot trata şi afecţiuni precum
congestia ficatului, icterul, reumatismul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu