Exista de ceva vreme o campanie de potentare a calitatilor individuale dusa prin mesaje care iti cer sa te simti unic, extraordinar, puternic, plin de succes etc etc. E un fel de invitatie la autosugestie. Daca cineva isi spune non-stop ca este, sa zicem, neinfricat, pana la urma chiar se va comporta asa. Astfel de tehnici sunt cunoscute de mii de ani.
Ceea ce vreau eu sa observ aici e ca indemnurile de a te considera exceptional, fantastic, grozav, superior etc sunt, in esenta lor, anti-crestine. Oricine poate deschide o carte de invataturi ortodoxe ori catolice si va afla de-acolo ca una dintre cele mai importante virtuti ale crestinului, daca nu cumva cea mai importanta, este smerenia. Ce inseamna sa fii smerit? Sa renunti la orgoliu si sa te consider mai prejos decat toti ceilalti oameni.
Ori cum sa crezi ca esti mai prejos nu decat toti ceilalti oameni ci macar decat o parte din ei, daca tu te consideri extraordinar, fabulos, bun, maret si cum te mai indeamna campaniile moderne? In esenta, aceste campanii te incita sa te consideri mai presus de ceilalti, ceea ce este, cum spuneam, necrestineste.
Sa nu se creada ca sunt partizanul smereniei asa cum citim ca o descriau sfintii parinti. Mi se pare ca e vorba despre niste extreme destinate doar unora dintre noi - foarte putini, de altfel. Ca sa te poti smeri cu adevarat, trebuie sa te retragi in vreo manastire, sau sa te faci sihastru. Iar ca sa fii extraordinar, trebuie sa te dedici total unei activitati si, dupa ani si ani, poate vei reusi.
Pana la urma, e optiunea fiecaruia: poate alege sa creada ca este buricul pamantului, sau ca este cel mai prejos dintre toti oamenii. Sau sa se aseze undeva pe la mijloc intre aceste doua extreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu