Mirosuri

Una dintre marile mele obsesii din vremea şcolii a fost cea legată de mirosurile trupului. Mă îngrozea pur şi simplu ideea că într-o zi cineva ar putea să-mi spună că miros urat, ceva de genul "mai spală-te şi tu, că puțești" sau aşa ceva. Aşa că mă spălam sub braţ şi de zece ori pe zi, făceam duș la orice oră, schimbam tricourile şi cămăşile permanent, numai să nu ajung în situaţia de care vorbeam. Îmi amintesc şi azi o vizită pe care i-am făcut-o unei colege de facultate, care în mod evident dorea să mă prezinte părinţilor ei. Apucasem să promit, dar exact în acea zi a dat peste mine - vorba lui Svejk - ghinionul de a bea bere după bere la celebra cârciumă "Codrii Cosminului", aşa că m-am dus la întâlnire fără să mai apuc să fac un duș. 

Un hotel nefrecventabil

Ajuns cu bine la Timisoara. Noaptea a fost de cosmar. Am laudat eu snitelul unguresc, dar mi-au iesit laudele pe nas. Nu recomand acel hotel pentru nimic in lume, nici dusmanilor mei.

Prima chestie e ca pe la ora 11, cand incercam cu totii sa adormim dupa zece ore de condus (respectiv calatorit - Maria), la parter a inceput conversatia dintre receptionera si omul de paza. Tipul avea o voce groasa si ragusita, care urca in spirala pe deasupra scarilor si se oprea exact in usa de la 106, unde stateam noi, facandu-l pe Richi sa pufneasca scurt si repetat. Cand si cand, se auzea si pitzigaiala tipei, care nu facea altceva decat sa-l starneasca pe individ sa ii dea mai departe cu povestile. Nu stiu pana cand a durat asta, cert e ca la un moment dat au incetat. 

Firma

Parfum de bocanci

Una dintre marile mele probleme în adolescență și dincolo de ea până pe la 25 de ani a fost transpirația urât mirositoare a picioarelor. Din cauza ei, preferam să nu mă duc în anumite vizite, unde știam că trebuie să mă descalț. Fără niciun fel de exagerare, dacă-mi scoteam pantofii urma un dezastru. De multe ori, aveam la mine o pereche de ciorapi curați și, după ce stăteam o vreme mai îndelungată încălțat, căutam o chiuvetă, mă spălam pe picioare și îi schimbam. Numărul situațiilor în care fusesem obligat să plec din casa cuiva intempestiv era mare. La fel și cel al cazurilor în care ireparabilul se produsese și mă făcusem - în opinia mea - de râs.