Ajuns cu bine la Timisoara. Noaptea a fost de cosmar. Am laudat eu snitelul unguresc, dar mi-au iesit laudele pe nas. Nu recomand acel hotel pentru nimic in lume, nici dusmanilor mei.
Prima chestie e ca pe la ora 11, cand incercam cu totii sa adormim dupa zece ore de condus (respectiv calatorit - Maria), la parter a inceput conversatia dintre receptionera si omul de paza. Tipul avea o voce groasa si ragusita, care urca in spirala pe deasupra scarilor si se oprea exact in usa de la 106, unde stateam noi, facandu-l pe Richi sa pufneasca scurt si repetat. Cand si cand, se auzea si pitzigaiala tipei, care nu facea altceva decat sa-l starneasca pe individ sa ii dea mai departe cu povestile. Nu stiu pana cand a durat asta, cert e ca la un moment dat au incetat.
 | ||
| Firma |
Insa mirosul de prajeala, fiertura, abureala si ce mai vreti nu a disparut niciun moment. Nu stiu in ce fel gatesc aia acolo, nu am idee. Nu stiu de ce nu aerisesc, cert e ca toata mizeria aia atmosferica (oi fi zis bine?) urca la etaj si deja a impregnat absolut toate lucrurile. Cred ca daca nu ma sculam sa deschid larg niste geamuri, dadeam afara snitelul fara drept de apel. In fine. Pun niste poze, din care se vede ca pe-afara e vopsit gardul.
Dimineata, masa destul de OK. Ceapa, jumari... Dar ma rog, erau si cereale, omleta, cafea nu cine stie ce si fel de fel de ceaiuri. Onorabil, as zice. Chelnerul, cu parul rar si nespalat - impresie de ceva unsuros. Ne-a adus o factura si cand ne-am uitat pe ea, era pe alta camera. Inclusiv snitelele unguresti de seara erau acolo, deci chelnerul dinainte scrisese gresit. Oricum, si-au mai spalat putin de tot din pacate cu micul dejun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu