Daca tot am vorbit de parcari, mi-am adus aminte de o faza foarte interesanta petrecuta acum doi ani (sau trei), in Italia. Am inchiriat atunci un mic apartament intr-o localitate de care nu auzisem niciodata: Massa Lubrense. Departe de lumea dezlantuita, cu alte cuvinte. Apartamentul se afla foarte aproape de mare, acolo unde se ispraveste strada intortocheata si ingusta care coboara din centrul localitatii. Are o terasa si o curte betonata, unde lasam masina peste noapte. In prima dimineata, cand am vrut sa iesim, ne-am trezit ca poarta este blocata de un Fiat. Pe intregul sens erau parcate masini, aproape bara la bara. Aveam sa aflam ulterior ca le apartineau unor domni care plecau cu diverse ambarcatiuni catre plaje mai indepartate.
Ce sa facem? Ne-am dus la un tip care ocupa o ghereta in care se vindeau bilete de autobuz - da, chiar acolo era o esplanada pe care intorcea autobuzul, nici nu-ti venea sa crezi ca poate ajunge pana in zona. I-am explicat care e situatia si ne-a lamurit pe loc: tot ce aveam de facut era sa luam din fata portii masina care ne bloca si sa ne vedem de treaba. La inceput, nu am inteles: cum naiba sa iei masina aluia de-acolo? Apoi am realizat. Oh si cat era de simplu! Tipul isi lasase cheile in contact si plecase cu salupa. Asa ca m-am suit la volan, i-am mutat masina deblocand in acest mod poarta, am scos masina mea in strada, apoi am parcat din nou masina tipului acolo unde fusese. Dupa care ne-am carabanit unde aveam treaba.
In poza asta se vede exact strada cu pricina. Apartamentul este la doua sau trei case mai jos. Langa zid, se vede fundul unei masinute parcate langa intrarea in pizzerie: asa stau, aproape bara la bara, masinutele, pana unde se termina strada, blocand orice intrare. Dar toate au cheile in contact si le poti muta linistit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu