Cand Maria avea doi ani, mi-a venit ideea sa mergem la mare in Tunisia. Nu mai tin minte cu precizie cine, insa stiu ca imi povestise o cunostinta cat de bine si frumos e acolo. Am gasit o agentie care ne-a trimis la Hammamet, unde experienta pot spune ca a fost destul de dura. Asa zisul hotel era alcatuit din mai multe cladiri asemanatoare unor silozuri. Niciuna nu avea etaj, asa ca nu puteai spera sa privesti de pe terasa marea, romantic. Pana la plaja era un adevarat labirint de alei pe care il strabateam in fiecare dimineata cu Maria in brate, pentru aerosoli, strecurandu-ma printre tufe si copaci infloriti.
Primul contact cu tunisienii a fost prin intermediul receptionerilor, care ar fi trebuit sa vorbeasca franceza dar nu stiau decat bonjour si l'argent. Am gasit acolo reprezentantul agentiei, care s-a inteles cu ei in araba si apoi mi-a explicat ca nu exista vedere la mare in acel hotel. Ei, daca nu se poate, nu se poate - mi-am spus. Am mers la camera alocata si acolo - surpriza: patul nefacut, pe noptiere scrumiere pline de chistoace, WC-ul plin de rahat. Sigur ca eu, care, vorba ceea, condusesem niste hoteluri, am simtit cum urca in mine seva dacica, asa ca m-am dus la receptie si am facut un scandal monstru. M-a temperat tipul de la agentie, care mi-a explicat cu frumosul ca acolo nu se face nimic fara bacsis. Am scos niste dolari si i-am dat, dupa care am primit o alta camera - sinistra si aia, dar, cel putin, curata.
Masa a fost singurul lucru care mi-a placut acolo. Liliana spunea ca e ca la cantina si, intr-adevar, cand ajungeai in sala de mese te cam izbea un miros de fiertura unsuroasa, insa daca te apucai sa mananci, nu te mai saturai. Cel putin cand venea vorba de musacale, ardei umpluti, vinete, couscous, imi luam cate doua portii sanatoase.
In apa, nu puteai sa stai linistit si sa cugeti la frumusetea zidirii lui Dumnezeu. De doua ori pe saptamana, in timpul noptii, cei de la bucatarie, intr-un frumos elan al iubirii fata de celelalte vietuitoare, aruncau in apa resturi pentru pesti: coji de cartofi, pungi de plastic si diverse alte ramasite care pluteau vesele si erau aduse de valuri catre tarm.
Seara, in schimb, era OK, pentru ca avea loc spectacolul pentru copii - acel unic spectacol care strabate plajele mediteraneene, din Turcia pana in Spania, la care se canta intotdeauna aceeasi muzica, insotita de aceleasi miscari standardizate. Copiilor le place chestia asta. Maria, chiar daca nu prea dansa, cel putin statea pe scena si se bucura de spectacol.
Vremea, ni se spusese, este garantat insorita. Pe tot parcursul anului sunt vreo 15 zile cu nori si ceva ploaie. Evident ca trei dintre ele au fost exact atunci, dar nu am avut a ne plange.
Intr-o zi, venind de la plaja, am gasit in fata silozului un sobolan muribund. Era urias, statea exact in fata usii si agoniza. Probabil fusese otravit si venise sa-si dea duhul tocmai acolo. Ca sa intri in siloz, trebuia sa pasesti peste animalul ala, lucru pe care unii (diversi tipi care veneau an de an acolo, ii vazusem cum se imbratisau cu ospatarii de bucurie ca se revad) il faceau, numai ca eu nu aveam niciun chef ca Maria sa asiste la asemenea spectacol. M-am dus imediat la receptie si am spus ce se intampla. Cu greu am reusit sa determin un individ sa se urneasca. A venit, a luat sobolanul de coada si l-a aruncat cativa metri mai incolo, in spatele silozului. As fi putut sa fac si eu lucrul asta.
Imi pare rau ca nu am retinut numele hotelului. Pe net nu il gasesc, poate ca l-or fi aruncat in aer, cine stie... In orice caz, se pare ca am avut noi un ghinion deosebit sa mergem exact la acest hotel. Am discutat si cu alti turisti, care au stat la alte hoteluri si cu totii mi-au spus ca au fost foarte multumiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu