Stau și mă mir: cum naiba e posibil ca la 23 de ani după împușcarea lui Ceaușescu, să auzi pe la televiziuni reporteri care nu se pot exprima altfel decât în limba de lemn a comuniștilor. Și e vorba de oameni tineri, care se presupune că au făcut niște școli de jurnalism, unde li s-a predat vorbirea corectă, unde au fost învățați să construiască fraze prin care să transmită mesaje simple și la obiect și să evite greșelile de toate tipurile. Cu toate astea, ei folosesc expresii idioate, pe care cu siguranță le-au auzit în copilărie, la părinți și bunici. Un exemplu e formularea „nu are un comportament corespunzător”
Ce înseamnă „comportament corespunzător” ? Corespunzător cu ce? Parcă mă văd în vremea liceului, când câte o profesoară din alea crâncene răcnea la eleve: „Trebuie să ai o ținută corespunzătoare!”. Pur și simplu, îmi venea să mă scol și să ripostez în numele bietei fete: „Dar ea are o ținută corespunzătoare! Corespunzătoare cu imaginea ei despre cum trebuie să se îmbrace ca să arate bine”. Dar deh, aia ar fi fost o aiureală. La ce bun să zic eu așa ceva? Nu aș fi reușit să schimb nimic. Aveam experiență în sensul asta, o să povestesc curând ce și cum. Ceva mai devreme, neavând ce lucra, m-am apucat să deschid televizorul. Am dat pe Realitatea și ce să vezi? O tipă tocmai spunea că un hacker a spart conturile de mail ale unor miniștri. Apoi a dat legătura la Constanța, de unde o colegă a început să dea pe gură, balansându-și între timp coatele: „Într-adevăr, hackerul constănțean nu este la prima abatere.” Oh! Instantaneu m-am văzut din nou în anii de liceu, când secretarul de partid îl ierta pe omul muncii care comitea câte o faptă „necorespunzătoare", cu condiția ca el să fie „la prima abatere”. Abatere de la ce? Nu spunea nimeni, se subînțelegea că e o abatere de la „normele și principiile eticii și echității socialiste” etc. Nu suport să-mi reamintesc cazuri concrete. Sperasem că s-au dus metehnele astea, odată cu generațiile care le-au ilustrat. Da de unde?! Ce mi se pare însă îngrozitor e că astfel de jurnaliști sunt primii când vine vorba să comenteze greșelile de exprimare ale politicienilor. „Să-i mai trimitem pe la școală” zice câte o fătucă de genul asta, care nu știe, dacă o scoți din textul de pe prompter, care e diferența între familiar și familial.
Ce înseamnă „comportament corespunzător” ? Corespunzător cu ce? Parcă mă văd în vremea liceului, când câte o profesoară din alea crâncene răcnea la eleve: „Trebuie să ai o ținută corespunzătoare!”. Pur și simplu, îmi venea să mă scol și să ripostez în numele bietei fete: „Dar ea are o ținută corespunzătoare! Corespunzătoare cu imaginea ei despre cum trebuie să se îmbrace ca să arate bine”. Dar deh, aia ar fi fost o aiureală. La ce bun să zic eu așa ceva? Nu aș fi reușit să schimb nimic. Aveam experiență în sensul asta, o să povestesc curând ce și cum. Ceva mai devreme, neavând ce lucra, m-am apucat să deschid televizorul. Am dat pe Realitatea și ce să vezi? O tipă tocmai spunea că un hacker a spart conturile de mail ale unor miniștri. Apoi a dat legătura la Constanța, de unde o colegă a început să dea pe gură, balansându-și între timp coatele: „Într-adevăr, hackerul constănțean nu este la prima abatere.” Oh! Instantaneu m-am văzut din nou în anii de liceu, când secretarul de partid îl ierta pe omul muncii care comitea câte o faptă „necorespunzătoare", cu condiția ca el să fie „la prima abatere”. Abatere de la ce? Nu spunea nimeni, se subînțelegea că e o abatere de la „normele și principiile eticii și echității socialiste” etc. Nu suport să-mi reamintesc cazuri concrete. Sperasem că s-au dus metehnele astea, odată cu generațiile care le-au ilustrat. Da de unde?! Ce mi se pare însă îngrozitor e că astfel de jurnaliști sunt primii când vine vorba să comenteze greșelile de exprimare ale politicienilor. „Să-i mai trimitem pe la școală” zice câte o fătucă de genul asta, care nu știe, dacă o scoți din textul de pe prompter, care e diferența între familiar și familial.
Ah, cum se îmbulzesc amintirile...
RăspundețiȘtergere