La începutul anilor 90, în ziarul Adevărul, apărea, sub semnătura lui Sergiu Andon, un text în care era terfelit regele Mihai I. Autorul avea să devină deputat al Partidului Conservator şi avocat al lui Dan Voiculescu în procesul în care acesta a fost dovedit ca fost colaborator al Securităţii sub numele conspirativ Felix.
În 2011, când Băsescu l-a atacat dur pe Mihai, considerând că a fost „slugă la ruşi”, unul dintre cei care au reacţionat, probabil la noi ordine, a fost Andon. Iată ce declara el:
În 2011, când Băsescu l-a atacat dur pe Mihai, considerând că a fost „slugă la ruşi”, unul dintre cei care au reacţionat, probabil la noi ordine, a fost Andon. Iată ce declara el:
„România a devenit un
teritoriu al vulgarităţii neînchipuite la toate nivelele sociale şi politice. În antiteză, Casa Regală, în care este cuprins şi Radu Duda, este o
insulă a decenţei, pe care o apreciez foarte mult şi pe care o urmăresc cu atenţie.
Îmi doresc să poată influenţa spiritual societatea românească.”
Fir-ai al naibii, Majestate, că
rău mă mai
speriaşi! Păi ce cauţi Matale, ca şi anul trecut, tot pe furiş, aproape de graniţa României, taman acum, cînd se afumă Capitala cu petarde şi lacrimogene, cînd minerii, mîndrii bărbaţi ai adîncurilor, şi-au lăsat trăscăul
ca să
mişculeze
cocteiluri Ribbentrop sau Molotov, că tot aia e! Tocmai acum să
vrei sa vii matale, coşcogeamite căpăţîna încoronată, p-aci printre anarhişti
şi zăpăciţi de cap, de foame şi de privatizare, să ce? Să faci
ordine?
Eu ţi-am
mai scris vreo două-trei
scrisori, dar văd că nu le-ai luat în seamă.
Că
te rugam să
nu ne mai vizitezi pîş-pîş, ci pe faţă, ca un bun român, viţă nobilă şi personaj legat de istoria neamului ce eşti. Dar iată
că nu mă asculţi şi demonul deghizării
iarăşi te-a copleşit.
Poate crezi că
glumesc, dar vorbesc foarte serios. De cum am văzut că mîndrii
ortaci sparg pepenii şi vitrinele privatizaţilor răcnind "Jos comunismul!" şi mai ales după ce-am băgat în seamă că braţul lor de fier încearcă să
doboare stîlpii
puterii legale unul după
altul, ca pe popice, m-am întrebat: Bine, bine, dar după ce edificiul puterii o să fie un morman de moloz, pe cine-or
să
pună
dînşii mai mare peste dărîmături?
Pe domnul Miron Cosma? D-apăi nu, că Domnia-Sa are de dat socoteală pentru accidentul mortal de circulaţie săvîrşit acum
cîteva luni. L-am face Preşedinte,
dar ţipă copilaşii orfani ai femeii aceleia din Rovinari, borşită
de viteza autoturismului său.
Mi-am dat seama că singura personalitate potrivită să guverneze peste o ţară
fără Consiliu de Miniştri, fără Preşedinte şi fără
Parlament şi s-o potolească pe doamna Doina Cornea, care şi-a iesit din nou din minţi în seara asta ai fi Domnia Ta.
Iată de ce m-am decis să-ţi observ mişcările.
Aşa
am aflat că
nu mai eşti
la Geneva. Şi am aflat că
în seara zilei de joi, cînd tocmai eram de serviciu la ziar, un avion închiriat a pătruns în spaţiul aerian al ţării, în condiţii nu tocmai în regulă. Să ştii,
Sire, că
în România
presa chiar a devenit a patra putere în stat şi le află imediat pe toate, iar cu
"Adevărul"
nu te joci! Cunoscînd deci că avionul acela zbîrnîie prin cer fără
permisiune de aterizare, am trimis imediat un om pe aeroport la Otopeni. Intre
timp, se aflase că
zborul se efectua în urma unei vize din acelea puchinoase, ciupite la nu ştiu care consulat, dar oricum
admisibilă
cu bunăvoinţă, iar din taxiul aerian debarcau cîtiva colegi de-ai mei de breaslă, recomandaţi ca jurnalişti francezi. Ai aflat
probabil, Majestate, că
li s-a permis să
intre în Bucuresti şi să
contemple cît poftesc la ce nivel a ajuns democraţia noastră a coastelor rupte şi capetelor sparte.
Dar un demon interior îmi şoptea că eu, personal, dac-aş fi fost rege, şi-aş fi vrut să mai încerc o dată marea cu degetul, poate că n-aş mai fi aterizat direct, ci aş fi organizat înainte un zbor de recunoaştere, să aflu dacă la frontiera Otopeniului sînt ofiţeri adevăraţi sau nişte papă-lapte, ca anul trecut. Văzînd
Matale că
Otopeni-ul e ţapăn străjuit, te-ai făcut vînător.
Uite, scriu aceste rînduri
şi în urechi îmi
răsună corul scris de Carl von Weber, iar
pe Domnia Ta mi te imaginez în pantaloni tirolezi, cu ciorapi albi şi pălărie verde pe cap. Aflu, Majestate, că, împreună cu alţi patru "vînători",
ai închiriat
şi matale un avion-charter şi ţi-ai anunţat sosirea pentru amiaza zilei de vineri, la Tîrgu Mureş. Să ştii,
dragă
Rege, că
întrucît erai deja plecat din Geneva, un
alt coleg de-al meu de la ziar m-a pus pe jar că urma să soseşti în noaptea de joi spre vineri la ora două, dar greşea. Că matale voiai să te întîlneşti cu răhăţelul ăla de guvern transilvan, format în arondismentul XVIII
al Capitalei ungare, pentru care i-am dat cu tifla lui Petre Roman zicîndu-i că bate cîmpii, scriindu-i eu însumi că se sperie de un Zambra Iosipescu.
Dar iată
că,
indiferent de toate păcatele
pe care le are, P.R. ştia el
ce ştia, inclusiv că o coadă de topor se poate ciopli pentru o scurtă nevoie şi din lemn de salcie.
Avînd
randevu şi neaflînd
veşti
despre cum sînt primite cursele charter, îţi pregăteai puşca (vînătorească) nu pentru ora două noaptea, ci pentru ora paişpe şi ceva, urmînd să aterizezi nu la Bucureşti, ci la Zagreb-Mureş, în inima Transilvaniei.
Dragă Majestate, dă-mi voie să-ţi
spun, ca unul care te-a adulat în alte condiţii istorice, şi care te-a plîns la abdicare (dar între timp s-a învăţat republican), că de aici încolo aţi fost lucraţi, Matale şi ceilalţi "vînători",
în foi de viţă.
S-a întărit paza aeroportului din Tîrgu-Sava (scuzaţi, că mă
tot duce gîndul
la Croaţia,
am vrut să
zic Tîrgu-Mureş), precum şi a întregului spaţiu aerian al REPUBLICII ROMANIA. Nu
V-aţi
potolit şi V-aţi
programat escală
la Oradea, sau Nagy-Varadin, cum v-or fi spus gazdele. Armata română, care devine armată de adevăraţi ostaşi, Majestate, s-a grăbit să concentreze cele necesare pe malul Crişului.
Te felicit, Sire, că ai aflat toate astea la timp. Te felicit că, aflînd că ţi se cunosc toate mişcările,
ai pus flinta în cui şi ai dat drumul vînătorilor să viziteze Insula Margareta.
Acum, închei micile mele rînduleţe, că se lasă seara, vine sîmbata şi duminica, pînă
luni nu mai apar ziare, iar pînă
marţi
nu ştiu
ce se mai întîmplă. (Colegii de la un ziar evident pro-monarhic, pe care-i
stimez pentru profesionalismul lor şi le recunosc dreptul de a proslăvi forma de guvernămînt pe care o cred ei mai bună, au tras toată ziua de noi să pregătim pentru luni ediţie specială; fuseserăm de acord, dar n-au acceptat tipografii, decît contra
unor pretenţii
băneşti cam piperate. Bag-sama ca
muncitorimea - mai puţin
minerii lui Cosma - este în mod instinctiv republicană. Ziceam, însă, că pînă luni, se pot întîmpla multe. Am scris recent, cînd cu puciul moscovit, că bunele lovituri de stat se dau în
week-end. Aşa
că
poate pînă luni vom avea o dictatură militară, căci către ea (dacă nu către monarhie) ne împing ortacii din văile Jiului şi Damboviţei. Nu mă bucur deloc, după cum nu mă bucur nici de supravieţuirea guvernului Roman pînă
la alegerile grece... - scuzaţi! - pînă
la calendele greceşti.
Dar, între trei rele, îl
prefer pe cel mai mic.
Cu salutări vînătoreşti,
Pescarul Sergiu ANDON
Adăugaţi o legendă |
Sergiu Andon |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu