Misterul pălăriei

Maria și Michelle pretind că azi dimineață (sau ieri, nu știu încă dacă termin postarea înainte de miezul nopții), au văzut în camera lor un individ care purta o pălărie ciudată. Ambele susțin că s-au trezit din somn, l-au văzut mișunând prin dormitor, după care s-au culcat la loc. De aici însă, totul devine destul de straniu. Maria zice că individul era slăbănog, Michelle că era gras; Maria pretinde că era îmbrăcat în tricou, iar Michelle zice că era în cămașă verde. Culmea e că amândouă s-au gândit că eu eram, de fapt, musafirul matinal. Ori eu nu pot fi în același timp gras și slab, după cum nu pot purta simultan tricou și cămașă, ambele la suprafață, ca să zic așa.

Maria cu pălăria pe care pretinde că am purtat-o eu

Michelle, probând și ea pălăria

Le-am explicat că nu puteam fi eu, din motivele pe care tocmai le-am înșiruit. Le-am sugerat că poate a fost personajul care, pe la cinci după masă, cobora scările lui Gogol, deși nu îl vedea nimeni, făcându-le pe cele două domnișoare să dea fuga pe terasă ca să ne întrebe dacă mai e cineva în casă. Dar nu am reușit să le conving. Maria chiar m-a chemat în dormitorul lui Mircea - fiul lui Gogol, ca să-mi arate acolo o pălărie în dungi, din cele pe care le poartă susținătorii echipei Rapid. Numai că eu nu dormisem în camera lui Mircea și, în afară de asta, nu mai văzusem pălăria respectivă până atunci.
Le-am explicat cu frumosul că au visat și că n-are rost să fie sigure că aveau ochii deschiși, întrucât explicația e simplă de tot: au visat că aveau ochii deschiși. Marea lor nelămurire este următoarea: cum puteau să viseze amandouă același vis. Degeaba le-am spus că așa li se mai întâmplă celor care dorm pe jos, sub aceeași pătură, se pare că nu acceptă astfel de teorii.
Până la ora asta, misterul a rămas neelucidat.